gânduri

-Să scriem o scrisoare. Facem o scrisoare către Moş Crăciun. De acord? Să-i scriem! “Dragă Moşule,… “; desigur, cred că prima dată sunteţi de acord să-i spunem să ne aducă sănătate…

-Putem spune înainte credinţă-

-Dacă avem credinţă avem şi sănătate?

-Vin toate. Degeaba avem sănătate dacă nu avem credinţă.

-Cum obţinem credinţa? Ne-o aduce Dumnezeu sau o descoperim noi?

-Credinţa -aşa am aflat eu, mi-a spus un monah, „-Trebuie să ne rugăm împreună, fiule”. „-Cum, părinte, împreună?”.     „-Da, credinţa e ca o pasăre cu două aripi. Eu sunt o aripă, tu o aripă. Ne rugăm şi zboară.” Deci ne rugăm şi noi, vine şi Bunul Dumnezeu-

♦

Duhul nu striveşte identitatea neamului şi a limbilor.

♦

-Noi trebuie să îndrăznim. Politicienii noştri au tupeu faţă de noi, faţă de cei de dincolo - nu îndrăznesc. Hristos  a spus: “Îndrăzniţi!“, nu a spus “Aveţi tupeu!”  

-E o diferenţă mare.

-E o diferenţă mare- [...] «A îndrăzni» , în sensul creştin al cuvântului, înseamnă «a deschide» nişte lucruri-

♦

Exista o verticală creştină, ierarhică, în care valorile erau puse pe verticală. Comuniştii nu au făcut altceva decât să întoarcă această verticală cu capul în jos şi să pună non-valorile în fruntea ţării şi valorile în puşcărie. Ceea ce trăim noi acum este aşezarea pe orizontală, este coabitarea non-valoare – valoare – promiscuitate- subcultură- valori…

♦

Sfântul Maxim Mărturisitorul zicea: preformulare. Este o preformulare a gândului divin. Şi spune el un lucru extraordinar: „Dumnezeu iubeşte lucrul ăsta şi coboară spre tine”. Tu gândeşte despre Dumnezeu! Haide să gândim o Românie cu faţa spre Dumnezeu şi o să vedeţi că Dumnezeu coboară şi te ajută. Ce frumos zice! Preformulare!

♦

La un moment dat, vedeţi, viteza acesta este năucitoare. Mi-a spus un scriitor german după ce a văzut Toujours l’amour un lucru remarcabil. Am zis: „Ce părere aveţi?”. „-Nu pot să spun dintr-o dată”. „-De ce?”. „-Mă simt ca indienii ăia pe care i-au dus cowboyii americani cu trenul. Au luat nişte şefi de trib şi i-au dat jos de pe cai şi i-au dus cu trenul şi i-au dus aşa, 50 de km, i-au dat jos şi le-au zis : ‚-Haideţi, acuma pe cai, din nou!’. Indienii au zis: ‚-Nu. Nu,nu,nu.’ ‚-De ce?’. ‚-Aşteptăm să ne vină sufletul.’ ”

♦

Să vă ferească Dumnezeu să nu vă regăsiţi în tăcere, atunci suntem pierduţi-Poporul român are ascendentul tăcerii.[...]     ’-Iată câte poate spune un român atunci când tace!’. Este extraordinar! Deci noi vorbim tăcând-Este un lucru uluitor! Neamul acesta are o virtute nemaipomenită! Taci şi spui! Taci şi spui! Nu e muţenie! Nu este infirmitate fiziologică! Este atitudine, este limbaj! S-ar putea ca din tăcerea aceasta să iasă lucruri foarte bune!

♦

Noi trebuie să ne vectorizăm nu pe imaginea României în lume, ci pe icoana neamului în faţa lui Dumnezeu, nu pe masa de oportunişti, ci pe căruţa aceea de ţărani care a ţinut în şah imperii, cum a zis Petre Ţuţea :”O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii!”.

♦

Noi trebuie să ne concentrăm nu pe călăii care au distrus această ţară, ci pe martirii români.

♦

Nu are Rusia atâtea mânăstiri şi biserici, câţi sfinţi am dat noi!

♦

Iuda, când a vândut, a dat punga cu arginţi înapoi şi a zis: «Am vândut sânge nevinovat». Este net superior comuniştilor. Ăştia nu se cutremură. Ăştia nu au îngenuncheat. Nu au avut nici măcar părere de rău - (Iuda) a avut procese de conştiinţă- , nu pocăinţă; pocăinţă înseamnă să te transfigurezi. Ăştia nu s-au cutremurat. Nu şi-a cerut nimeni iertare, domnule Robert Turcescu. Nimeni. Nimeni nu îşi cere din 1989 încoace că au distrus poporul român. Au tot felul de doctrine. Ei sunt coerenţi cu sine. Eu dacă greşesc, am o gafă, ceva, îmi cer iertare. Dacă oamenii ăştia şi-ar cere iertare, ar începe o dimpreună lucrare extraordinară.

♦

Suntem, nu-i aşa?!, în preajma Sărbătorilor. Este un moment sfânt! Ştiţi când a coborât Domnul nostru Iisus Hristos pe pământ? Într-un moment groaznic. Spunea Nae Ionescu: „La fix!” . Octavian, împăratul, era un criminal aventurier şi Irod al Iudeei era un vasal perfid monstru. La fix. Deci într-o lume de sânge nenorocit. Care a fost jertfa? 14.000 de prunci până în doi ani. O jertfă fantastică-aşa s-a pregătit ieslea, prin acestă jertfă. Ieslea aceea unde răsufla boul, unde au venit magii, s-a pregătit prin această jertfă imensă. Eu consider că tot martiriul nostru din puşcăriile comuniste este ieslea unde va veni Hristos. Aşa trebuie să gândim în noaptea Naşterii lui Iisus Hristos. Aceasta este jertfa noastră, dar trebuie să fim conştienţi.

♦

Toate puşcăriile unde s-a suferit: Aiudul, Sighetul, Piteştiul, sunt cimitire ale demnităţii româneşti. Sunt bine păzite de laşitatea noastră. Să ne ierte Dumnezeu!

♦

-Domnule Puric, putem încheia cu un gând bun, cu lucruri de care ar trebui să ne aducem foarte mult aminte în aceste clipe?  

-Da! Să ne asumăm această sărbătoare creştină, de venire a lui Dumnezeu pe pământ, ca pe un act de reînnoire a propriului nostru popor!

Imagini: http://www.sungil.pe.kr/