Drumul cel strâmt

+

«Să fim atenţi la noi înşine ca nu cumva spunând că umblăm pe drumul cel strâmt şi greu, să fim înşelaţi urmând pe cel larg şi uşor. Semnele după care vei recunoaşte drumul cel strâmt sunt : înfrânarea de la mâncare, nedormirea, oprirea de la a bea apă multă, lipsirea de pâine, înghiţirea băuturii purificatoare a dispreţului faţă de sine, îndurarea batjocurilor, ironiilor, insultelor, tăierea voii proprii, suportarea ofenselor, nemurmurarea la dispreţ, împotrivirea la mândrie, răbdarea curajoasă a nedreptăţii, nesupărarea pe cel care te vorbeşte de rău, nemânierea faţă de cel care te nesocoteşte, smerirea de sine atunci când eşti osândit.» 

Ioan Scărarul, Scara Raiului, ed.a V-a, traducere, introducere şi note de mitropolit Nicolae Corneanu, Editura “Învierea”, Arhiepiscopia Timişoarei, 2004

 Foto: Fontplay

 

Lucrarea virtuţilor- Sf.Ioan Scărarul

«Precum atunci când scoatem apă din fântână se întâmplă ca, fără să ne dăm seama, să scoatem şi unele animale numite broaşte, tot astfel atunci când lucrăm virtuţile deseori amestecăm cu dânsele în mod inconştient şi făptuirea unor patimi, ca spre pildă: lăcomia pântecelui se împleteşte cu primirea de străini, desfrânarea cu dragostea, viclenia cu dreapta judecată, răutatea cu priceperea, iar viclenia, încetineala, lenevia, împotrivirea în cuvânt, prea marea încredere în dreptatea faptelor proprii şi neascultarea cu blândeţea; încrederea în ştiinţa proprie cu tăcerea; mândria cu bucuria; lenea cu nădejdea; osândirea iarăşi cu dragostea; trândăvia şi lenevia cu liniştea; asprimea cu fecioria; încrederea în sine cu smerenia; iar slava deşartă este ca o băutură de obşte sau mai degrabă venin, ce se răspândeşte peste toate virtuţile amintite.»

 

Ioan Scărarul, Scara Raiului, ed.a V-a, traducere, introducere şi note de mitropolit Nicolae Corneanu, Editura “Învierea”, Arhiepiscopia Timişoarei, 2004