gânduri

Precum pentru lucrurile dinafară sunt zarafi¹, ţesători, vânători, oameni de război şi meşteşugari, aşa şi pentru cele dinlăuntru cugetă că sunt între gânduri unele care se ocupă cu jocurile de noroc, altele otrăvesc, altele tâlhăresc, altele vânează, altele murdăresc, altele omoară şi aşa mai departe. Tuturor trebuie să le interzicem scurt intrarea, prin împotrivire evlavioasă şi rugăciune, şi mai ales celor ce murdăresc, ca să nu spurce locul cel sfânt şi să întineze omul lui Dumnezeu.†

Loviturile ce ni le dă vrăjmaşul fie pe văzute, fie pe nevăzute, adeseori le simţim şi le vedem. Dar chinurile şi durerile ce le suferă el de la noi, când devenim uneori virtuoşi sau ne căim pentru greşeli sau răbdăm îndelung şi rezistăm în necazuri sau ne rugăm să împlinim cu râvnă toate celelalte prin care el e chinuit, pedepsit, făcut să se tânguie, lovit - toate acestea după iconomia dumnezeiească noi nu le vedem, ca să nu ne mândrim şi moleşim. Căci “drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce ne necăjesc pe noi.†

Când, urând patimile, suntem tulburaţi şi mai tare de gândurile neruşinate ale dracilor, să ne sprijinim şi mai mult pe credinţa în Domnul şi să ne facem şi mai întărită nădejdea în bunurile veşnice făgăduite, de care se silesc vrăjmaşii să ne lipsească şi să ne înstrăineze, din pizmă. Căci dacă n-ar fi foarte mari acele bunuri, n-ar arde dracii de o atât de mare pizmă împotriva noastră şi nu ne-ar săgeta aşa de des cu gânduri întinate, crezând că îşi vor sătura furia lor şi ne vor împinge la deznădejde, prin supărarea multă şi cu anevoie de purtat.‡

Vrăjmaşii se răzbună pe purtarea şi râvna ta pălmuindu-ţi sufletul cu încercări felurite şi negrăite. Dar din necazurile multe şi nespuse ţi se împleteşte cununa; şi ”întru neputinţe se desăvârşeşte puterea lui Hristos”; şi în stările triste ale sufletului obişnuieşte să înflorească harul Duhului. ”Că a răsărit celor drepţi lumină în întuneric”. Să ţinem numai îndrăznirea şi lauda nădejdii tare până la sfârşit.‡

Chiar şi o ispită mică, dacă e îngăduită, împiedică pe cel ce se sârguieşte în înaintare. Să te încredinteze despre aceasta echeneida², peştişorul cel atât de mic, care opreşte numai cu atingerea o încărcătură foarte mare, împiedicând-o să înainteze. Şi adu-ţi aminte de cel ce zice: ”Eu, Pavel (cel atât de mare), am vrut să viu o dată şi încă o dată la voi, dar ne-a împiedicat Satana”. Dar să nu te tulburi pentru aceasta, ci luptă-te mai departe prin răbdare şi vei avea parte de har.

Nevoieşte-te să păstrezi nepătată strălucirea luminii din puterea cârmuitoare a sufletului. Căci de ai început să priveşti cu patimă, te-a întunecat Domnul şi a trimis zăbranic³ peste obrazul tău şi lumina ochilor tăi nu mai este cu tine. Dar chiar dacă s-ar întampla acestea, nici atunci să nu descurajezi şi să nu slăbeşti. Ci să te rogi, împreună cu sfântul David: ”Trimite lumina Ta şi adevărul Tău, mie celui mâhnit, mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu”. Căci ”trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului”.

 Fericit cel ce mănâncă şi bea în viaţa aceasta fără să se sature, rugăciuni şi psalmi, ziua şi noaptea şi se întăreşte pe sine cu slăvita cetire a Scripturii. Căci această împărtăşire va da sufletului o bucurie nemicşorată în veacul ce va să vie.

 

Cuviosul Ioan Carpatiul

¹bancher, cămătar

†***, Florilegiu filocalic, editura Herald, 2003 , cu acordul editurii

‡ www.filocalia.ro

²peşte din familia Echeneidae

³ Ţesătură fină de mătase, de borangic sau de lână, de culoare neagră, văl de doliu

„«Dans aucun autre pays on ne peut voir chose pareille» , écrivait un expert an art sacré[1]. «Vu de l’extérieur, chaque église est un pièce de décor charmante, qu’il faut admirer dans son cadre vert et blanc – vert de la pelouse sur laquelle s’élève l’église, blans de l’enceinte et des constructions monastiques qui forment une cadre rectangulaire autour de l’église[2].»

«La peinture extérieure constitue ce que la Moldavie a produit de plus personnel et de plus original[3].»

[...]Les murs extérieures de ces églises[4] sont peints depuis la corniche jusqu’aux fondements de fresques aux couleurs vives. Les intempéries et le climat extrêmement dur de la Haute-Moldavie n’ont pas réussi à détruire ces fresques. Les couleurs y sont aussi vives qu’au moment de leur création , il y a quelques siècles. Ces cinq églises célèbres ne sont pas les seules. Tout les deux ou trois kilomètres, on trouve un monastère, un oratoire, un skite, une grotte d’ermite. Sur un rayon d’environ cent kilomètres, il y a des trésors d’art religieux comme dans un musée. Vers l’ouest, s’élève la chaîne bleue des Carpates. Elle est comme une iconostase. Sur le versant oriental de cette montagne, s’élèvent, dans les forêts de sapins, les monastères placés  presque les uns à côté des autres, commes les icônes dans une église byzantine. Ce sont de monastères de Neamt, Agapia, Varatec, Secu, Putna, Harlau, Baia, Probota, Suceava, Patrauti, Radauti, Rasca, Dolhesti, Bistrita, Slatina, Mislauti, Horaita, Valeni, Pangarati, Dragomirna, Dobrovat, Balinesti et Parhauti.