gânduri

« If you say in your heart “Even though I am only a piece of dirt, still the Lord cares for me. Let the will of God be accomplished in me”,  you rely upon the Lord with the firm intention to submit without complaint to the will of God, whatever it might be -the clouds will part before you, the sun will emerge and shine upon you and warm you and you will know the true joy of the Lord.»

Anatoly the Younger, Elder of Optina

« Dacă vei spune în inima ta  ”Cu toate că sunt doar o bucăţică de gunoi, totuşi Domnul are grijă de  mine. Fie ca voia Domnului să se împlinească în mine” şi îţi vei pune nădejdea în Dumnezeu dorind cu hotărâre să te supui fără crâcnire voii Sale, oricare ar fi aceasta, atunci norii vor dispărea din faţa ta, soarele va răsări, va străluci asupra ta şi te va încălzi şi vei cunoaşte adevărata bucurie dumnezeiască. »

Sfântul Anatol al II-lea ( cel Tânăr) de la Optina

Sfântul Anatol al II-lea (Alexander Alexeievici Potapov) (1855- 1922) este un Nou Martir, aşa cum sunt numiţi cei care au murit pentru ortodoxie în secolul XX în Rusia. S-a născut într-o familie moscovită de negustori şi şi-a dorit să se călugărească încă de tânăr, însă nu a avut acordul mamei sale. Ajunge la Optina în 1885 şi îi este ucenic marelui  cuvios Ambrozie (1812-1891), care era stareţ din 1860. După moartea stareţilor Iosif şi Varsanufie de la Optina (1913) a continuat conducerea duhovnicească a mânăstirii împreună cu stareţul Nectarie. Anatol cel Tânăr a  mai fost numit “Mângâietorul”; I.M. Kontzevitch, discipol al stareţului Nectarie, povesteşte scenele impresionante în care toţi călugării de la sihăstria Optina care se spovedeau părintelui Anatol se apropiau de el cuviincios şi interiorizaţi, unul după altul, îngenuncheau, îi primeau binecuvântarea, schimbau două-trei cuvinte cu dânsul şi apoi plecau îmbărbătaţi şi calmi ; aceasta se întâmpla în fiecare zi, şi dimineaţa, şi seara. De aceea se spune că viaţa la Optina era într-adevăr fără necazuri şi supărări şi toţi călugării  erau buni, binevoitori, veseli, adânciţi fiecare în sine ( părintele Arsenie Papacioc are un cuvânt memorabil pe care îl redau aici: “Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine.”) .  Părintele Anatol a avut darul profeţiei, a intuit greutăţile cu care se vor confrunta creştinii zilelor noastre, mulţimea ereziilor şi a schismelor din Biserică, însă a dat încurajări pentru statornicia în credinţă, care nu va rămâne neîncununată de Dumnezeu, chiar şi în lipsa altor virtuţi. De la el a rămas, printre altele,  o rugăciune pentru creştinii ortodocşi ai vremurilor din urmă.

Traducere: A

Sursa: Pagina Bisericii Ortodoxe Ruse “Sf.Ioan Botezătorul” , Washington, D.C. , Counsels of the Holy Elders of Optina

Fotografii: Freephotosbank , Fontplay

Cuvânt al părintelui Dionisie Ignat (1909-2004) 

Film de Viorel Frangulea şi Bogdan Ciociu

22min

«Împărăţia lui Dumnezeu, după cum zice Sfânta Scriptură, se sileşte şi silitorii o dobândesc pe ea. Să nu ni se pară greu să executăm ceea ce ne hotărăşte Ortodoxia.»

«Noi înşine ne-am făcut răi în sufletul şi inima noastră.[...] dacă am ţine cu stricteţe hotărârea sfintei Biserici -e cea mai uşoară cale pentru mântuire. Ce greutate este, după cum spune Sfânta Scriptură, să ai dragoste?! E greutate?! Nu! Să iubeşti pe toţi cei dimprejurul tău! Şi-atunci sufletul tău se apropie de Dumnezeu , că Dumnezeu dragoste este şi dacă eşti cu Dumnezeu toate greutăţile ţi se par uşoare.»

«Am o bucurie mare, pentru că a fost un timp aici, în Sfântul Munte, din 1926, ‘25, până la 1975, când nu a intrat român în Sf.Munte; nici cu închinatul, nici ca să rămână în Sf.Munte să se facă călugăr, şi-aşa s-au împuţinat locaşurile româneşti[...]. Acum iar este un ajutor al lui Dumnezeu, este liber să vină oricine în Sf.Munte să se închine şi unii din cei care vin rămân aici ca să se pustnicească spre slava lui Dumnezeu şi slava neamului nostru românesc.»

«Orice ai face tu, om, oricâte invenţii ai făcut… îs bune…sigur că-s bune, dar dacă este fără de Dumnezeu- nimic nu e bun!»

«Cât putem, să ne agonisim în vistieria faptelor celor bune! O rugăciune dacă ai făcut-o cu credinţă, să ştii că a primit-o Dumnezeu! O cruce dacă ai făcut-o cu frica lui Dumnezeu, ai pus-o în vistieria faptelor bune; când te vei duce, le găseşti înaintea Scaunului Dumnezeirii[...]. Să ne osârduim cât putem, pentru că Împărăţia Cerurilor se sileşte.»

«[...]Chiar un german a venit înainte să se facă drumurile în Sfântul Munte[...] :  “-Părinte, eu am mulţi ani de când vin în Sfântul Munte, cu toate că nu sunt ortodox, dar sunt creştin; am cutreierat toate mânăstirile şi la Aton sus mă duc şi stau o noapte acolo şi am o bucurie sufletească. Şi merg pe jos, aceea e bucuria mea, pentru că aici atâta amar de ani, atâtea sute şi mii de părinţi sfinţi au sfinţit cu sângele şi cu sudorile lor până şi pietrele…Când merg prin Sfântul Munte eu zic aşa, că merg printr-un Rai pământesc.”»

 

≡ Fotografii şi scurtă biografie a părintelui Dionisie Ignat : pe site-ul editurii Teognost

Arhiepiscopul Lazăr (Lev) Puhalo a început o serie de filmări difuzate pe YouTube pe canalul allsaintsmonastery  în care urmăreşte prezentarea unor probleme actuale din perspectivă ortodoxă, a ortodoxiei din Canada şi dezbaterea unor chestiuni de patristică.

Părintele vorbeşte despre ecologie, egoism, individualism, despre Sărbătoarea Naşterii Domnului, grădina Raiului, păcat, mărturisire şi altele, parte în cadrul răspunsului ÎPS sale la un manifest baptist ce atacă ortodoxia.

Înregistrările sunt făcute la Mânăstirea Noul Ostrog (a Tuturor Sfinţilor din America de Nord), Dewdney, British Columbia, Canada, unde părintele Lev, retras din funcţia de arhiepiscop de Ottawa, este astăzi stareţ. Mânăstirea aparţine  Bisericii Ortodoxe din America (OCA) şi a fost ctitorită de părintele Lev împreună cu părintele Vasile (Varlaam) Novakşonov în 1968. Denumirea ei se leagă de mânăstirea Ostrog din Muntenegru, mult îndrăgită de vlădică şi asemănătoare puţin prin localizare.

Se doreşte ca toţi cei care urmăresc înregistrările să îşi spună părerea, să pună întrebări  şi să propună noi subiecte de discuţie, fie prin interfaţa pe care o oferă YouTube, fie la adresa de e-mail synaxis@orthodoxcanada.org .

Vlădica are rădăcini în Banatul sârbesc din partea familiei mamei sale, în timp ce tatăl este originar din Herţegovina. Este născut în Canada pe 12 ianuarie 1941 şi se declară un patriot sârb şi canadian. A studiat fizica, filozofia, istoria Bizanţului şi teologia, este o personalitate recunoscută, a conferenţiat şi predicat în universităţi de prestigiu, colegii şi biserici din Canada, Statele Unite, Grecia şi România, a fost invitat în numeroase emisiuni de radio şi televiziune, are o bogată activitate publicistică. În 1973 a fondat Synaxis Press , care este cea mai importantă editură ortodoxă din Canada. A fost primul misionar ortodox din timpurile noastre care a mers în căutarea creştin ortodocşilor izolaţi şi neglijaţi din Statele Unite şi Canada; continuă activităţile caritabile la mânăstirea New Ostrog. Părintele susţine de asemenea tinerii aflaţi în procesul de învăţare şi de cercetare şi alte instituţii de cultură prin centrul “Sf.Maxim Mărturisitorul” din cadrul mânăstirii. În perspectivă, se doreşte amenajarea unui studio de filmare profesionist, ca şi producţia de CD-uri şi DVD-uri ortodoxe.

 

≡ Predici recente 

≡ Un album interesant de imagini de la mânăstire

≡ Un interviu acordat pr.I.Mizgan (”Legea Românească” nr. 4, octombrie-decembrie 2006)

 

Mulţumiri doamnei Rebekah Goodyear ( Synaxis Press)  pentru toate informaţiile acordate.

  

«Să citeşti orice cuvânt de folos, dar să nu te mândreşti.»

                                                                        arhim.Ilie Cleopa[1]

«Uitarea faptelor bune este cel mai sigur loc pentru păstrarea lor.»

                                                                        Sf.Ioan Gură de Aur[1]

«Slava deşartă e alungată de făptuirea într-ascuns; iar mândria, de voinţa de a pune pe seama  lui Dumnezeu toate isprăvile.»

                                                                                                Sf.Maxim Mărturisitorul[1]

 

«Bineînţeles, orice faptă bună făcută pentru Hristos dă harul Duhului celui Sfânt, dar cel mai mult îl dă rugăciunea, pentru că ea ne este întotdeauna la îndemână ca unealtă pentru dobândirea harului Duhului. Poate aţi vrea să mergeţi la biserică, dar fie că nu este biserică în locul acela, fie că slujba s-a terminat. Aţi vrea să daţi milostenie unui sărac, dar fie că nu-i nici un sărac prin preajmă, fie că nu aveţi ce să daţi. Aţi vrea să vă păziţi fecioria, dar nu aveţi putere să vă împliniţi această dorinţă fie din pricina alcătuirii (constituţiei) voastre, fie din pricina curselor vrăjmaşului, cărora din omenească neputinţă nu le puteţi sta împotrivă. Aţi vrea să faceţi vreo altă faptă bună pentru Hristos, dar tot nu aveţi putere sau nu aflaţi prilej. Iar rugăciunea nu este atinsă de nimic din aceste piedici : oricine- bogat ori sărac, de vază ori de rând, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos- se poate ruga oricând.»

Sf.Serafim de Sarov[2]

«Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune.»

Fericitul Augustin[3]

«Pentru orice faptă de iubire pornită dintr-un suflet, acesta merită viaţa de veci.»

 Toma d’Aquino[4]

---

[1] Florilegiu filocalic, alcătuire de Ignatie Monahul, Bucureşti, editura Herald, 2003; cu acordul editurii

[2] Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viaţă creştină, editura Sophia, 2007; cu acordul editurii

[3] pagina parohiei ortodoxe române “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Berlin

[4] pagina mânăstirii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Comăneşti, Bacău

« Sigur că Dumnezeu nu are nevoie de păcătoasa noastră rugăciune, totuşi, din dragostea Lui pentru noi, Se bucură când ne rugăm. Şi nu numai rugăciunea sfinţită, pe care însuşi Duhul Sfânt o mijloceşte şi o deşteaptă în noi este plăcută Lui -  de vreme ce El însuşi  ne-o cere poruncindu-ne: „Petreceţi întru mine şi eu întru voi” -, ci în faţa Lui este de mare preţ orice faptă, chiar dacă pare mică, orice intenţie, orice îndemn şi orice gând ce se săvârşesc pentru El şi se îndreaptă spre slava Lui şi spre mântuirea noastră. El ne răsplăteşte din belşug pentru toate acestea, potrivit nemărginitei Sale milostiviri. Iubirea lui Dumnezeu ne răsplăteşte prin binefacerile Sale de mii de ori mai mult decât merităm. Dacă tu vei face pentru Dumnezeu ceva de valoarea unui bănuţ, El te va răsplăti cu un ban de aur. Dacă tu nu vei face nimic altceva decât să-ţi pui în gând să mergi la Tatăl, El de îndată îţi va ieşi în întâmpinare. Tu vei rosti un cuvânt scurt şi  uscat, zicând: „Primeşte-mă! Miluieşte-mă!”, în timp ce El te va îmbrăţişa şi te va săruta. Iată câtă dragoste are Tatăl ceresc pentru noi, nevrednicii! Şi El se bucură chiar de fiecare mişcare, oricât de mică ar fi, ce are drept ţintă mântuirea noastră. Tu îţi închipui că nu vei adăuga nimic la slava lui Dumnezeu şi la folosul sufletului tău dacă te vei ruga puţin şi pe urmă te vei afla iarăşi risipit; sau dacă vei săvârşi vreo faptă bună, cât de neînsemnată, dacă, de pildă, vei citi o rugăciune, vei face cinci sau zece metanii, vei suspina din adâncul inimii şi vei chema Numele lui Iisus Hristos sau vei descoperi în tine un gând bun, sau vei avea plăcerea să citeşti o carte de suflet folositoare, sau te vei înfrâna de la mâncare, sau vei suferi o mică ocară în tăcere…Tu îţi închipui că toate acestea nu sunt de ajuns pentru o mântuire  desăvârşită şi că ele ar fi fapte în urma cărora nu culegi nici un rod. Nu! Nici una dintre aceste fapte nu se pierde în zadar. Toate vor fi numărate de ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu şi vor primi o însutită răsplată, nu numai în viaţa veşnică, ci chiar în viaţa de aici. Acest lucru îl întăreşte şi sfântul Ioan Gură de Aur. „Nici o faptă bună, zice el, oricât de neînsemnată ar fi, nu va fi trecută cu vederea de dreptul Judecător. Dacă păcatele sunt cercetate într-un chip atât de amănunţit, încât ni se va cere răspuns pentru cuvinte, pentru dorinţe şi pentru gânduri, atunci cu atât mai mult faptele cele bune, oricât de mărunte ar fi, vor fi numărate cu o deosebită băgare de seamă şi vor fi socotite drept un merit al nostru în faţa Judecătorului Cel preaplin de dragoste.” »

Fragment reprodus cu acordul editurii Sophia din „Pelerinul rus -Mărturisirile sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus”, traducere din limba rusă de arhim. Paulin Lecca, ediţia a II-a, editura Sophia, Bucureşti, 2002

 

Varianta în limba engleză a pasajului se poate citi la paginile 122 şi 123 cu Google Book Search (drepturile de publicare pe Internet ale traducerilor în engleză se pare că sunt mai restrânse).

În engleză lucrarea e cunoscută sub titlul „The Way of a Pilgrim.The Pilgrim Continues His Way” sau  ”A Pilgrim’s Tale” cu subtitlul “Candid tales of a pilgrim to his spiritual father”, care în original (rusă) sună aşa: Откровенные рассказы странника духовному своему отцу, adică Otkrovennye rasskazy strannika dukhovnomu svoemu ottsu.       

Alte câteva cuvinte duhovniceşti despre fapte bune: *** 

Credite: Hans-Erik Lundin , http://www.ocf.org/OrthodoxPage  , Christian Clip Art , Wikipedia