• “Miercurea fără cuvinte”-Dulce casă-11 nov 2009

Împotriva vântului şi ploii

Firesc şi umor în “Cum am devenit liberal” (N.Manolescu, Adevărul), lucruri cu care te întâlneşti mai rar. Sunt surprinsă să citesc pe o reţea de socializare că A. este liberală. Eu cred că sunt apolitică, dacă nu chiar anarhistă. Nu îmi asum vreo vină pentru asta. Totuşi, voi vota la alegerile prezidenţiale cu un liberal şi nu aş fi exclus  alternativa Remus Cernea, dacă nu ar fi fost “liber cugetător”. “Ideea de a trece pe lângă o grozăvie sau atrocitate sau nedreptate cruntă fără să încerc să intervin îmi e străină.” De apreciat. Vine cumva să confirme ceea ce tocmai am citit la Paul Evdokimov : “Dacă e bine să-i faci pe atei mai puţin siguri de inexistenţa lui Dumnezeu, este la fel de bine să-i faci pe teologi mai puţin încrezători în speculaţiile lor. Ar fi chiar extrem de interesant să vezi la facultăţile de teologie o catedră de ateism, care i-ar putea face pe teologi mai puţin gratuiţi în afirmaţiile lor sumare, mai sensibili faţă de omul concret care suferă şi al cărui drum spre Hristos este atât de adesea obstrucţionat de ansamblul unor speculaţii confuze. Nu repari sistemul de încălzire în timpul incendiului şi nu stai pe gânduri în momentul în care lumea se prăbuşeşte.” ( Iubirea nebună a lui Dumnezeu, editura Anastasia, 2009-se poate găsi şi pe scribd)

Mi se pare interesant proiectul unui temerar ce a plecat tocmai până în Mongolia pe motocicletă. Şi felul în care a fost sponsorizat: cumpărarea “bucăţilor de 500 km” din traseul de 21.000 de km, adică povestea lor, fotografiile, o piatră din locul respectiv şi numele înscris pe un abţibild de pe parbrizul motocicletei.

Cu o zi înainte visam că încerc să alung o vulpe şi un lup din curtea de la ţară cu un spray, ceea ce am şi reuşit:). Visul poate avea şi temeiuri concrete în poveştile pe care le-am auzit: nu mai departe de anul trecut, o vulpe s-a strecurat în casa rudelor noastre de la Cotmeana, iar într-o vreme ceva mai îndepărtată lupii veneau în curtea noastră să atace oile.

Marţi dimineaţă m-am trezit binedispusă sub influenţa solicitudinii pe care mi-o arăta un preot în vis, persoană autentică dealtfel.

Este ziua când merg la Bucureşti.

Sala de jocuri “Mozzart” ( probabil că vine de la “mozzarella”)

Întorc capul când trec pe lângă Facultatea de medicină. Săptămâna trecută tata ne-a dat emoţii (o pneumopatie acută). Cea mai fricoasă a fost singura absolventă de medicină din casă, în speţă eu. Peste o săptămână, era greu de crezut că starea lui este excelentă.

Biserica Internaţională Bucureşti ce are ca însemn un far (??!!).

Stencilul “session”

Indicatoarele comentate de Dragoş Bucurenci şi Răzvan Exarhu la “Apropo TV” (“Liberté, Egalité, Désolée”):

 ”Spaţiu verde”: s-au gândit probabil la daltonişti (D.B.)

 ”Interzis cu capete de câine” (R.E.)

 ”Nu aveţi voie să călcaţi iarba cu picioarele goale” (R.E.)

Mai nou, se înrămează plasme.

Librăria “Anastasia”. Reeditări în “Pachetul formativ” şi album cu mânăstirea Frăsinei.

Acum zece ani priveam ca pe o curiozitate prezenţa clădirilor moderne din sticlă lângă edificii istorice în Berlin, însă în Bucureşti nu mi se pare acceptabil.

“Wagner-arte frumoase şi poveşti” . Atelierul organizează şi cursuri de pictură pe porţelan.

Aud acorduri de romanţă pe la tarabele florarilor de pe Moşilor şi mă gândesc că provin de la un casetofon. M-am înşelat. Un acordeonist cere de pomană într-o intersecţie.

Turlele luminate în noapte ale bisericii Sfântul Silvestru.

Candela care arde la tanti M. în faţa icoanelor şi a fotografiilor soţilor, mamei, fratelui şi a părintelui Galeriu.

Autoportretele lui Mircea Vulcănescu.

Merg la M. şi îmi iau CD-urile cu “Pacientul englez” (it’s the Wang Wang Blues  by Benny Goodman) şi Simply Red şi DVD-ul cu “Cool Hand Luke” (it’s the “Plastic Jesus” scene).

Galeriile “Hanul cu Tei” .

Mă întreb ce rost are contrabasul de la Universitate.

Metroul acoperit pe mai toată suprafaţa cu graffiti.

Zăpada fină din pădurea de la Zamfireşti.

Văl de pâclă mai încolo în pădurea galben-roşie-verde-arămie.

O băltoacă. Pământ vâlcean. De parcă aş fi aselenizat:).

Duminică.Agnieszka, dascăl de limba engleză, îmi povesteşte cum şi-a încheiat odată scrisoarea către un elev cu “sweat dreams” şi cum a trebuit mai apoi să se explice. Şi cum s-a achitat ea de tema de desen, când profesorul  i-a cerut să picteze un animal. A rugat-o pe sora ei să picteze un ghepard, iar ea, la şcoală, a pictat doar fondul. Când a evaluat desenul, profesorul a spus: “Îmi place animalul, dar fundalul nu este prea bun”.

“Călător pe viaţă” la TVR 1. Renunţ la “Restaurare” ca să mai pot merge în pădure pe lumină în ziua asta frumoasă, cu toate că o consider de departe cea mai bună emisiune de la televizor la care am eu acces.

♫  End of the Line (Traveling Wilburys)

Unul din 20 de copii din Scoţia crede că Hitler a fost antrenorul echipei de fotbal al Germaniei, iar 6% cred că Holocaustul reprezintă comemorarea sfârşitului celui de-al doilea război mondial.(Adevărul, luni, 9 noiembrie 2009)

Muzeul , deocamdată virtual, de fotografie al lui Alex Gâlmeanu.

Găsesc o carte care promite pe rafturile hypermarketului (!): Okakura Kakuzo-Cartea ceaiului.

♫ Dreams (Deep Dish) 

*Editura Saeculum

Mâine a devenit cu o zi mai puţin de o săptămână. Promiteam să pun pe blog una din fotografiile mele preferate:

Graţ(z?)ie lui Yoshio

Da, am ales poza pentru această miercuri, dar astăzi scriu. Răbdare…Astăzi a fost o zi plină. Am avut timp să mă gândesc la ceea ce vreau să spun, la ”flash-urile” zilei, aşa cum s-au petrecut. Asta a fost azi. Nu ştiu cum să spun mai pe ocolite că rezultatul ar putea fi un talmeş-balmeş pentru un nebinevoitor. M-am justificat dinainte, prevăzătoare… Este 21:30. Sper să închei înainte de a trece într-o nouă zi, când titlul nu va mai fi de actualitate…Hmm, deci mă gândisem la un titlu de genul “Big city-small city-no city”. Asta pentru că am fost în furnicarul din Piaţa Unirii-Bucureşti, am revenit în Râmnicu Vâlcea, unde nu rişti să te ciocneşti cu lumea pe stradă, şi mă gândisem iniţial la o poză cu nişte căpiţe neobişnuite pentru zona noastră, făcută la un drum în Banat. Sau “Bucureşti-Râmnicu Vâlcea-Izumo-Banat”. Pentru că duc cu mine o imagine dragă din Japonia, o vedere, pe care o voi arăta curând, una care a supravieţuit unei selecţii la sânge, din sute de imagini, una care sunt sigură că va trece testul timpului, una pe care o expui bucuros în casa ta…Eu o am în faţă. Poate mâine o voi pune şi pe net…

Sau

Astăzi am mers să mă închin la sfintele moaşte aşezate pe Dealul Patriarhiei. Vremea rea sau timpul lung de aşteptare m-ar fi îndepărtat. Dar nu, se estimau doar două ore de aşteptare. Nu au fost două, au fost trei, însă încă acceptabil pentru mine, care aveam o maşină de prins spre Vâlcea la unu şi jumătate. Am pregătit o Sfântă Liturghie înainte de a mă aşeza la coadă şi apoi am avansat încet, când în pas susţinut, când bătând pasul pe loc, spre baldachin. În acest răstimp, aflu de nişte obiceiuri care mi se par mai bizare. Sunt oameni care se aşează la rând de două sau de trei ori, care ating de sfintele moaşte batiste, poze, îmbrăcăminte, brăţări. Cineva afirmă că nu se folosesc decât piese de îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului:), şi acestea se ating cumva pe laterala raclei şi în niciun caz batiste, care sunt numai nişte obiecte pentru igienă… M-am rugat puţin. Astăzi, de ziua Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească. Atmosferă benefică de rugăciune…

De acolo am venit aici cu icoanele sfinţilor Iachint de Vicina şi Dimitrie Basarabov

Mi-ar fi plăcut să mai rămân în Bucureşti pentru Festivalul de Literatură , care se continuă şi mâine, şi poimâine la Clubul Ţăranului  şi pentru nocturna teatrală. În fine, m-am întors acasă, fără resentimente. Aici, farmacii, alimentare, baruri, panouri electorale sunt împânzite de afişe cu un personaj ce se vrea pozitiv în comparaţie cu o armată de inamici de soi rău:). Totuna pentru mine…

Citesc ziarele. Aflu despre schitul Sădinca (Sibiu) , despre mâncarea poleită cu aur (?!), că Teatrul Act îşi cere scuze spectatorilor nefumători şi că se pregăteşte restaurarea clădirii dragi în care am învăţat şi eu pe vremea liceului, cel mai vechi colegiu din Vâlcea.

Caut o poză pentru azi şi da, găsesc! Sunt mulţumită.This is it!:) :

• “Miercurea fără cuvinte”-Dulce casă-28 octombrie 2009

În 7 minute trebuie să public şi să mă înscriu pe site-ul Irinei:). I hope I’ll make it…

Nu vin cu o creaţie nouă după primele cursuri de poetică fotografică la Fundaţia Calea Victoriei. Învăţăm să privim, să analizăm, să aprofundăm, să discernem. Am fost şi la vernisajul expoziţiei absolvenţilor Şcolii de Poetică Fotografică “Francisc Mraz” la librăria Cărtureşti-Verona (subsol). Puteţi vedea acolo fotografiile celei de-a doua promoţii până pe 22 octombrie, dar şi pe net.

Aduc însă nişte fotografii speciale, pe care nu se ştie dacă voi mai avea şansa să le surprind (nu ne-au mai vizitat sau nu am fost acolo cu aparatul de fotografiat). S-a întâmplat în primăvara şi vara acestui an. Dacă ar fi venit mai devreme în cursul zilei probabil că ar fi ieşit şi mai bine. În primăvară au fost două, în vară-una. Setul al doilea a ieşit mai bine. Ia priviţi cine se uită la voi!

• vezi  “Miercurea fără cuvinte” – 14 oct 2009 – “Dulce casă”

O  poză din arhiva de anul trecut. Astăzi flori, deşi mi-au ieşit nişte poze foarte draguţe cu noii pisoi de la ţară.

Ca răspuns la : “Miercurea fără cuvinte”-Dulce casă-23 septembrie 2009

La 1 octombrie încep cursurile atelierului “O poetică fotografică”  susţinut de dl.Francisc Mraz la Fundaţia Calea Victoriei. Pentru a vă înscrie, trimiteţi un e-mail la contact@victoriei.ro , nu mai târziu de 20 septembrie. Atelierul se va desfăşura pe parcursul a 10 şedinţe de câte 2 ore joia, de la ora 18:30, la sediul fundaţiei.

Pentru toată oferta de cursuri, inclusiv de fotografie, accesaţi site-ul fundaţiei.

M-am hotărât cam târziu să anunţ pe blog acest concurs, dar în timp util, totuşi. Mai ales dacă aveţi deja cel puţin o poză pe care să o înscrieţi în concursul de fotografie organizat de Directoratul general pentru Întreprinderi şi Industrie al Comisiei Europene în cadrul  proiectului EDEN (destinaţii turistice europene de excelenţă). Pozele trebuie să reflecte frumuseţea unor zone turistice din Europa, chiar din cele mai puţin explorate. Se pot înscrie maxim 3 fotografii; acestea vor trebui denumite, redimensionate – se cere şi un preview- şi se poate asocia o mică descriere a lor. Înscriere şi detalii:

EDEN Photo competition

Înscrierile se pot face până pe 18 septembrie 2009. La sfârşitul lunii, juriul va anunţa cei trei câştigători ai unui notebook Sony VAIO VGN-P11Z/G , iar cele mai bune 25 de fotografii vor fi expuse în decembrie la Bruxelles.

Părintele Ioan Mihalache este preot militar al garnizoanei Râmnicu Vâlcea de la 1 octombrie 1998. Dânsul s-a ocupat de amenajarea unei capele de rugăciune la regimentul de geniu din Vlădeşti, unde a slujit până la desfiinţarea unităţii. În 2001 începe demersurile pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie a bisericii “Sf.Dimitrie” în incinta şcolii de Aplicaţie pentru Geniu şi Căi Ferate „Panait Donici”, cu binecuvântarea P.S.Gherasim Cristea, ierarhul locului şi cu sprijinul comandantului şcolii, colonel Dumitru Ţârdea, actualmente general de brigadă în rezervă. Autorizaţia a fost obţinută în 17 aprilie 2002, iar pe 31 mai, acelaşi an, se pune piatra de temelie  şi se sfinţeşte locul, în cadrul unei slujbe arhiereşti la care au participat şi reprezentanţi ai autorităţii publice locale şi personal militar şi civil din unitate. Între anii 2003 şi 2005 se ridică biserica, în care începe să se slujească din 2006 , 27 octombrie, dată la care P.S.Gherasim Cristea participă la oficierea Sfintei Liturghii, oferind binecuvântarea pentru începerea slujirii.

Pictura a fost realizată în tehnica frescă de către pictorul Gheorghe Ţivrea în anul 2007.  Catapeteasma şi stranele au fost sculptate în lemn de stejar de către Emil Ene, sub îndrumarea sculptorului Nicolae Grigore.

În 31 mai 2009 a avut loc sfinţirea lăcaşului, când s-au împlinit şi 150 de ani de la înfiinţarea armei geniu. În cadrul Sfintei Liturghii părintele Ioan Mihalache a fost hirotesit iconom-stavrofor, iar părintele co-slujitor Viorel Dobrin-iconom.

Toţi comandanţii unităţii militare s-au implicat şi au susţinut ridicarea bisericii, în mod deosebit domnul colonel dr.Mircea Vladu. Biserica s-a ridicat cu suportul financiar al sponsorului principal, domnul Petre Scrieciu (S.C. Electronics SRL Râmnicu Vâlcea), al Oltchim SA - prin domnul director general Constantin Roibu-, al cadrelor militare active şi în rezervă, al credincioşilor din oraş, al mânăstirilor vâlcene Frăsinei, Cozia, Cornetu, Turnu, Stănişoara şi al Episcopiei Râmnicului, prin P.S. Gherasim Cristea.

Biserica are hramul Sf.Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir , 26 octombrie.

Lăcaşul este deschis tuturor celor care doresc să înalţe rugăciuni către Dumnezeu şi să primească sfătuire duhovnicească. Slujbele se desfăşoară după următorul program:

Miercuri

17:00 Taina Sfântului Maslu

Vineri

9:00 Taina Sfântului Maslu

Duminica

8:30 Sfânta Liturghie