Septembrie 23, 2007

O excursie la Schitul Iezer

Posted in Mânăstiri, pelerinaje tagged , , , , , la 3:20 pm de adria74

          » Deja nu îi mai spun pelerinaj ;exclamationse vede că mi-a scăzut credinţa. 

16 septembrie 2007, duminică,Râmnicu-Vâlcea

Toată noaptea am petrecut-o la calculator, făcând primii paşi cu WordPress. Cred că a fost o idee bună. Îmi place să public pe net, interfaţa este plăcută. Poate fi un mare pas pentru organizare.

Nu am reuşit să ajung la ora 6 la autogară, mi-am mai făcut de lucru şi am ajuns pe ultima sută de metri, în jur de ora 8, am luat autobuzul spre Cheia ca şi unic călător; pe parcurs, au mai urcat doar câteva persoane. Era duminică şi foarte puţin trafic în oraş sau pe şosea; relaxant. Într-o oră am ajuns  la marginea satului Cheia, capătul liniei şi mi-am luat rămas bun de la şofer urmând să fiu prezentă în acelaşi loc la 17:15, singura cursă cu care mă puteam întoarce în acea zi.

Am plecat în grabă de acasă (întotdeauna păţesc aşa, nu îmi planific bine timpul, întotdeauna mai apare ceva în ultimul moment sau nu îmi găsesc un lucru –exclamationam probabil prea multe, deşi nu toate bune şi folositoare; trebuie să fac ceva în privinţa asta, o spun cu ruşine) şi din păcate nu mi-am găsit ceva important: o bluză groasă de trening , pentru că în zonă era răcoare.

blue flowerŞi am pornit spre schitul Iezer, cu gândul că o să mă încălzesc pe drum dacă merg mai repede şi că, oricum, va mai creşte temperatura. Drum forestier *** , linişte, susurul apei, câteva maşini care m-au depăşit; am cules flori (minunate) pe care mă gândeam să le păstrez aşa cum făceam în copilărie, cum am învăţat la botanică, ca într-un ierbar. Totuşi, cred că nimic nu poate egala descoperirea lor în mers, felul cum îţi atrag atenţia, cum se mişcă în bătaia vântului; sunt atât de frumoase când le priveşti mai îndeaproape! E bine să ne găsim timp şi starea potrivită pentru a ne bucura de ceea ce a lăsat frumos Dumnezeu în natură. Mulţumesc celor care m-au învăţat să fac asta şi mă îndeamnă mereu să văd partea frumoasă, lucruri mirifice peste care deseori trecem cu vederea, preocupaţi de prea multe griji, interese, gânduri apăsătoare şi necazuri.

 Pe drum am întâlnit două troiţe din câte îmi amintesc. Una mai nou construită, cu un loc frumos amenajat împrejur, loc de popas şi reflecţie. Iar cea de a doua: în locul numit „Crucile Moşilor”, unde sunt înmormântaţi peste 300 de călugări vieţuitori ai schitului Iezer care au fost ucişi de soţul ungur al uneia din fiicele domnitorului Mircea Ciobanul şi Doamnei Chiajna pentru un vas cu aur ce fusese îngropat la schit -refăcut de domnitor- spre a fi folosit pentru o ulterioară renovare. Schitul a fost atunci dărâmat, aurul-furat şi călugării-ucişi; în memoria lor, sătenii credincioşi au cioplit în stâncă trei cruci, după cum aflăm din cartea arhimandritului Veniamin Micle (Sfânta Mânăstire Bistriţa)  despre Sfântul Schit Iezer şi viaţa sfântului Antonie de la Iezer. Nu am identificat crucile; acolo este o mică troiţă şi un panou unde sunt descrise amănunte despre semnificaţia locului.

Am ajuns la Iezer, am întrebat la pangar de maica Eufimia pe care o cunoşteam din copilărie, de pe vremea când mergeam la bunici, la Cotmeana, în Argeş, unde dânsa era ghid. S-a întâmplat să fie şi ziua dânsei şi era într-adevăr acolo, în biserică, unde se slujea Sfânta Liturghie. Am asistat la slujbă, am stat apoi la masă (ceea ce nu prevăzusem, dar a fost binevenit) şi maica m-a invitat să rămân peste noapte. Am acceptat, a fost foarte bine, căci locul este foarte frumos şi aşa am putut merge şi a doua zi la schitul Pahomie.

Am depănat amintiri cu maica, am citit, am fost la slujbe, am reuşit să trimit un SMS acasă abia din vârful dealului din spatele mânăstirii, loc frumos cu câţiva pomi fructiferi;i-am anunţat că nu mă întorc în acea seară. Acolo sus pe deal este un loc de închinare acoperit, un spaţiu plăcut şi frumos îngrijit la depărtare de lume. Am stat de vorbă şi cu alte tinere maici la început de monahism; maica Eufimia ne-a povestit pe scurt viaţa sfântului Ioan Rusul, sfânt despre care nu ştiu foarte multe, dar la care am auzit că multă lume are evlavie; eu nu am auzit decât anul trecut de acest sfânt. Abia acum am început să citesc mai multe; am primit în dar şi cartea cu viaţa, minunile, Paraclisul, Acatistul şi slujba Sfântului Ioan Rusul editată de Mânăstirea Crasna.

 Am adormit repede seara; cred că eram obosită şi aerul era-cum se spune- tare.

 

17 septembrie 2007, luni, schitul Iezer 

M-am trezit devreme, am mers la slujba de dimineaţă, mi s-a oferit să mă întorc în Râmnic cu o maşină, dar am zis că merită să merg măcar până la schitul Pahomie, iar la chilia Cuviosului Antonie oricum voiam să ajung. Maica şi-ar fi dorit să mergem împreună şi până la schitul Bradu ( este în apropiere, nu am fost niciodată acolo, îmi amintesc că am întâlnit măicuţe de acolo pe drumul spre Pătrunsa, în ziua hramului, Cuvioasa Paraschiva).  Am plecat cu câteva merinde şi haine groase de la maica Eufimia. Am pornit la drum pe la ora 9 şi jumătate. Drumul este simplu, nu prea sunt posibilităţi să te rătăceşti. Câteva maşini şi lucrători forestieri pe drum; unele maşini opresc şi se oferă să te transporte. Spiritul locurilor. De mare folos mi-ar fi fost la întoarcere, când , din păcate, nu s-a mai nimerit să treacă nici o maşină. Drum frumos, pădure, vreme superbă. Am adunat câteva flori de pe marginea drumului, asta până la intrarea în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa , unde este şi o troiţă recent construită la bifurcaţia dintre drumul care merge spre cabana Cheia  şi cel pe care se ajunge la schitul Pahomie, mai sus în munte la schitul Pătrunsa , de unde se coboară spre satul Bărbăteşti. Acolo, la intersecţie: un câine rătăcit ,nu ştiu de unde apărut. Am stat puţin să mă uit pe panoul de prezentare a Parcului aşezat acolo. Un panou foarte bine făcut, cu reguli, localizare, hartă, informaţii utile (Salvamont etc.), floră, faună, monumente. Sunt o mulţime de schituri,biserici şi mânăstiri pe teritoriul lui. Animale sălbatice? Sunt. Urşi, lupi, râşi ş.a.m.d. Dar nu cred că-i periculos dacă nu te afunzi prea tare în pădure. Însă sunt oameni curajoşi şi de-ai locului, am auzit că sunt şi pustnici în zonă. Dumnezeu să îi păzească şi să ne păzească şi pe noi prin rugăciunile lor.robinet1.JPG

 Nu am avut apă la mine, dar sunt destule izvoare cu apă de munte pe drum. La un fir de apă ce cobora pe o stâncă, cineva a găsit o soluţie foarte ingenioasă pentru călătorul însetat. Atât de simplă, dar atât de ingenioasă! M-a fascinat. Se iau două bucăţi de lemn subţiri. Unul în formă de furcă (furculiţă), care se aşază vertical în pământ cu furca în sus şi altul care se taie longitudinal pe jumătate şi se scobeşte, apoi se fixează cu un capăt la firul de apă şi cu celălalt: în furculiţă.  Aşa mai merge să îţi astâmperi setea!

În sfârşit, am ajuns la Pahomie după vreo două ore şi jumătate de drum de la plecarea de la Iezer  şi bineînţeles că primul lucru pe care l-am făcut a fost să urc câţiva paşi  la Izvorul Frumos, pahomie2-e-calauza.jpgpână în dreptul postamentului pe care e ridicată o cruce pe care „stă răstignit Hristos”. Meditaţie. Locul este minunat. De la izvorul cu apă rece, cristalină, de munte se apovizionează şi schitul pentru nevoile curente. Am intrat în biserică, m-am închinat şi am lăsat la una din icoane micul buchet de flori culese pe drum, am lăsat şi un pomelnic şi am cumpărat câte ceva de la pangar. Autoservire. Biserica este mică, dar foarte frumoasă. O prefer construcţiilor noi. Biserica datează de pe la 1520, ctitor fiind un călugăr pe nume Pahomie (vel stolnicul Popa Postelnicu sau marele ban Barbu Craiovescu, ctitor şi al mânăstirii Bistriţa din apropiere, după alte surse istorice), care a muncit împreună cu Sava haiducul la ridicarea ei sub stâncă. Să mai fie un aşa loc în lume?!

Prin bunăvoinţa doamnei Constanţa Bunuşiu-Dumitrescu care se ocupă de site-ul ecălăuza , am adăugat  nişte imagini cu schitul şi Izvorul Frumos. Nu am avut aparat de fotografiat. Izvorul Frumos este surprins de la distanţă  într-o imagine inedită şi trebuie să vă bucuraţi de arhitectura şi locaţia bisericii schitului!

Nu era prea mare forfotă acolo.  Părinţii călugări lucrau la bucătărie sau în „gospodărie”. pahomie1-e-calauza.jpgAm căutat o sticlă mică de plastic în care să iau apă pentru întoarcere. Nu am găsit, dar am fost invitată la masă. Un tânăr ardelean robotea de zor în bucătărie ; copil crescut la orfelinat, cu o voce bună (mi-a spus că a cântat şi la Patriarhie, în Bucureşti) şi pare-se isteţ şi descurcăreţ, cu nădejde la Dumnezeu. Mi-a oferit ciorbă şi pilaf, care au fost nemaipomenite. Am stat de vorbă, au mai venit vizitatori cu prinoase pentru mânăstire; şi dânşii au fost poftiţi la masă. Am mai purtat apoi discuţii duhovniceşti cu un candidat la călugărie de prin părţile Buzăului, cu fratele cel tânăr şi un alt părinte. Aşteptam să coboare cineva de la Pătrunsa pentru a mă întoarce la Iezer cu dânşii, cu maşina, mai rapid. Mi s-a spus că aş putea să înnoptez la schit şi tare m-ar fi tras inima să mai rămân pentru slujbe, pentru loc, atmosferă, linişte, citit sau doar contemplare şi liniştirea gândurilor. Mi-a atras atenţia un părinte mai vârstnic care se plimba agale şi în care mi s-a părut că regăsesc preotul acela de care vorbeşte părintele Calciu, un părinte care îţi uşurează necazurile şi este o binecuvântare. Însăşi simplitatea vieţii monahale şi depărtarea de lume este o uşurare, dar lupta de abia de acum începe. Ispite de orice natură -adică lucruri care ne tulbură- sunt pretutindeni. Importante sunt cunoaşterea de sine şi lupta cu părţile noastre negative, lupta cu tot ceea ce ne separă de Dumnezeu; o spun îndrumătorii duhovniceşti.

Ora 15:30. Plec înapoi spre Iezer pentru că nu a venit nici o maşină dinspre Pătrunsa şi vreau să prind slujba de la Iezer şi eventual să prind o maşină spre Vâlcea. Nici o şansă să treacă de data aceasta vreun vehicul cu care să ajung mai curând la Iezer.  Aşa că ajung în vreo 2 ore, după ce m-am pus bine în mişcare şi am căpătat o febră musculară. Lipsă de exerciţiu.

Slujbă. Masă. Discuţii. Nu sunt hotărâtă dacă plec spre Vâlcea sau mai rămân o noapte la Iezer. Mi se oferă găzduire cu bunăvoinţă. Merg împreună cu sora Georgiana, de curând intrată la mânăstire, către chilia cuviosului Antonie.

 iezer-pestera-e-calauza.jpgSe merge prin pădure -se urcă puţin- şi sunt bucuroasă că sunt însoţită de o soră de la mânăstire. Ajungem într-un loc mai deschis. O poiană. O minunăţie. Peştera se zăreşte ceva mai sus. ( Imagine ©2007 ecălăuza ). Se spune că acolo mai ajung animale sălbatice, dar avem încredere în Dumnezeu şi în harul locului şi nu zăbovim până după înserare. Urcăm încet, povestim. Locul e minunat şi oferă o panoramă deosebită către Buila-Vânturariţa. „Ajunşi în Poiana Peşterii,pelerinii găseau de multe ori pe Cuviosul Antonie tăind copaci, stivuind bolovani sau plivind grădina, dar prin aceasta, sfinţenia vieţii sale nu a fost umbrită.[…] A săpa cu dalta şi ciocanul o bisericuţă şi chilie în stâncă înseamnă efort, stăruinţă şi nădejde nestrămutată în ajutorul lui Dumnezeu, susţinute de puterea rugăciunii. Pentru realizarea lor a muncit trei ani, zi de zi, iar noaptea o petrecea în privegheri neîntrerupte şi rugăciuni fierbinţi, însoţite de lacrimi izvorâte din inimă.[1] „. Gândul mă duce acum şi la chilia săpată de părintele Arsenie Boca la izvorul văii Sâmbăta pe la 1943 pe care am vizitat-o de două ori anul trecut. Dar să nu deviez de la subiect. Conform aceleiaşi monografii din care am citat, cuviosul Antonie s-a născut în 1628 în nord-vestul Greciei din parinţi aromâni binecredincioşi, comercianţi. În 1648 se stabileşte la Râmnicu Vâlcea, unde exista o colonie de negustori  aromâni, s-a căsătorit şi a avut cel puţin un fiu pe care l-a îndrumat către preoţie. S-a ocupat tot cu comerţul, ca şi părinţii săi şi avea în centrul preocupărilor sale şi viaţa religioasă. La 64 de ani alege viaţa monahală. Numele de Antonie este numele primit la călugărie; nu se ştie cum se numea înainte. A avut dorinţa de a merge în muntele Athos, însă, sfătuit de episcopul Ilarion, se stabileşte la schitul Iezer, pe atunci pustiu, dar aşezat într-un loc nemaipomenit prin frumuseţe şi linişte. Cu ajutorul donaţiilor lui, schitul a fost refăcut. A urmat acolo viaţa monahală şi probabil cu binecuvântarea lui Antim Ivireanul se retrage mai târziu în pustie, izolat în pădurea din apropiere.

…………………

…………………

 · Cuviosul Antonie de la Iezer (1)

 · Cuviosul Antonie de la Iezer (2)


[1] Arhim.Veniamin Micle, Prof.Ioan Ionescu, Sfântul Antonie de la Iezerul, Sfântul Schit Iezerul, Eparhia Râmnicului, 2006

Anunțuri

20 comentarii »

  1. augustin said,

    AM nevoie de un nr de telefon de la Schitul Iezerul Valcea.
    multumesc.

  2. EMANOIL said,

    SI EU AM FOST PE TRASEUL ACESTA LA SFINTUL SCHIT IEZERUL DE MAI MULTE ORI .PE TRASEU SE MAI AFLA SI IZVORUL CU APA TAMADUITOARE AL SF. ANTONIE.LA SCHIT AM FOST PRIMITI FOARTE BINE. AM FOST INVITATI LA MASA, AM FOST CAZATI. SA LE DEA DUMNEZEU MULTA SANATATE MAICII MIHAELA SI SOBORULUI DE MAICUTE. AM AJUNS SI LA PAHOMIE IN DRUM NE-A LUAT UN CAMION PANA LA INTERSECTIE. ASTAZI, 22 XI 08 ,IMI CER IERTARE DE LA SFANTUL CA ANUL ACESTA NU POT AJUNGE LA HRAM DIN MOTIVE MEDICALE

    A: 🙂 Am sa vă pomenesc eu mâine, când sper să ajung la hram. Doamne, ajută!

  3. […] · O excursie la Schitul Iezer […]

  4. Pr. Ciprian said,

    Nu am fost la acest schit, dar ma bucura povestirea ta! Am fost in schimb la pestera parintelui Arsenie de deasupra Sambetei, din munte si m-am simtit alt om! Parca am pasit si eu cu tine pe urmele Sfintillor cuviosi ai Iezerului dintre care cunoastem cu numele doar pe Antonie! Doamne ajuta!

    A: Vă mulţumesc pentru comentariu! Poate ajungeţi şi în zona noastră! Au făcut alţii descrieri mai inspirate, dar nu e nimic, rămâne şi mărturia mea. Am fost şi eu la peşterea sf.Arsenie de câteva ori şi la mormântul dânsului de la Prislop. Nu am ajuns la Drăgănescu, unde a pictat biserica. Mă bucur că pe 7 decembrie, de ziua sfintei muceniţe Filofteia voi merge la Curtea de Argeş şi la două mânăstiri pe care nu le-am vizitat: Nămăieşti şi Negru-Vodă, într-un pelerinaj organizat de Episcopia Râmnicului

  5. Emilia said,

    Sint din Sibiu si doresc sa mergem cu un grup de 20 de pensionari in pelerinaj la schitul Iezer vilcea .Rugam cine ne poate ajuta cu un numar de telefon de la schit .Cu multe multumiri .

  6. Emilia said,

    Multumim mult doamnei Adriana Popa ,care a raspuns apelului nostru .Va dorim o zi buna ,Emilia din Sibiu

  7. marin florentina said,

    frumos reportaj si foarte interesant eu nu am ajuns acolo dar sper din tot sufletul sa ajung vara aceasta ;vara trecuta pe 17 iunie am ajuns in schimb la sfantul schit PATRUNSA unde eu si familia mea am ramas cu amintiri fffff placute merita sa mergeti si in acest lacas sfant ; calugarul de jos ne-avorbit mai ceva ca un preot adica vorbele lui le port in suflet si acum;pana si cei dintre noi care nu prea merg la sf biserica nu se mai saturau sa il asculte ; apoi drumul pana la manastire chiar daca a fost mai lung de o ora a fost superb si nu in cele din urma ospitalitatea calugarilor de acolo ne- au impresionat profund nu credeam ca exista locuri in care te poti simnti asa aproape de Dumnezeu as vrea sa parcurg in aceasta vara traseul acesta dar sa mergem si la patrunsa iti multumesc ;ca mi-ai dezvaluit acest traseu ;calugarul de la patrunsa ne-a spus „este pacat daca ati ajuns pana aici sa nu mergeti si la iezer” si tu m-ai convins ca asa este MULTUMESC

    • adria74 said,

      am fost la şi la Pătrunsa, desigur, în alţi ani. Însă singură nu m-am încumetat. Îmi doresc să mai ajung în locurile acelea, apoi şi-n altele şi mai ascunse, şi mai puţin ştiute, precum Schitul Bradu, sau Jgheaburi. Mulţumesc pentru comentariu şi cele bune, bucurie pe unde ajungeţi ت

    • Laura said,

      Chiar va sfatuiesc sa mergeti, este mirific la Iezer.
      De asemenea si la Schitul Bradu, acesta se afla in Satul Gurguiata.
      Va spun cu atata convingere, pentru ca sunt o persoana care a copilarit in Gurguiata (la bunici in vacanta), si totodata in urma cu vreo 20 ani mi-am petrecut si cateva scurte vacante, la manastire, deoarece am o matusa care inca este maica la Iezer.

      • adria74 said,

        Dar cum se ajunge la schitul Bradu din Olanesti sau de la schitul Iezer? Cam cat timp ia? Se poate ajunge si cu masina sau doar pe jos? Acolo chiar n-am ajuns niciodata, desi planuisem chiar atunci, in 2007, de cand dateaza aceasta postare.

        Multumesc pentru mesaj!
        Adriana

  8. irina said,

    Doamne ajuta! as vrea sa stiu cum se ajunge la Schitul Iezer. Inteleg din descriere ca exista o masina din Ram Valcea spre Cheia. Din loc Cheia porneste drumul spre schit? Cati km sunt de urcat? Mulumesc!

    • adria74 said,

      Imi cer scuze ca nu mai tin minte, dar am gasit pe internet distanta, este de 5 km, asta inseamna 1 ora de mers pe jos lejer. Trebuie sa va interesati la autogara 1 mai (+40(250)730333 +40(250)737649, Strada George Cosbuc 4 ) despre cum se face transportul acum, am gasit de exemplu de la firma Antares http://www.lavalcea.ro/pages/transport-local.php. Drum bun.

  9. Vasile said,

    Buna ziua, am nevoie de un numar de telefon de la Schitul Iezer.Multumesc anticipat celui/celei ce ma poate ajuta!

  10. Stefania Gabriela Halauca said,

    Hristos a inviat! Ma numesc Stefania si sunt coordonatoarea unui cerc de cateheza de la o parohie din bucuresti. Am o mana de copii si cu ei, de vreo 2 ani, facem mici proiecte sociale si, din cand in cand primesc rasplata o excursie mai mica sau mai mare. Anul acesta as vrea sa-i duc la iezer si de acolo si la Pahomie si la Patrunsa.. Eu am fost pe traseul asta de vreo 2 ori, la un interval de cativa ani, ultima oaraprin 2009, insa nu ma pot duce cu copii fara sa vorbesc in prealabil cu maicutele, ca sa stiu sigur ca ar putea sa ne primeasca. Imi poti da, te rog, un numar de contact, daca ai? adresa de mail e mai jos…

    • Vasile said,

      Buna dimineata! Am gasit mesajul de la tine si intamplarea face ca numarul de telefon care mi-a fost livrat de catre o persoana de suflet(Adriana)atunci cand l-am cerut,sa il mai am.Prin urmare,maica stareta(nu mai stiu cum o cheama)ar avea urmatorul numar de telefon:0788 039 183.Eu am incercat atunci sa dau de dansa insa nu am mai avut rabdarea necesara si m-am dus direct.In plus ai urmatoarea adresa:www.arhiram.ro/contact,de unde mai poti afla cate ceva_Episcopia Ramnicului.La Iezer este liniste,mergeti cu incredere!

      Vasile

      • adria74 said,

        Da, asa este, nu am sunat niciodata la acel numar, au mai fost persoane care au putut lua legatura. Intr-adevar, cred ca nu se bazeaza atat de mult pe comunicarea prin telefon, e mai ferit de lume, stiu eu?! Maica stareta se numeste Maria Popa. Cum ati ajuns? Asa este, si eu am mai dat datele de la Arhiepiscopie si Centrul de pelerinaje, compania de transport. Sincer, nu mai stiu cum e acum, dar trebuie sa fie cai de ajungere si rezolvare, mai simple, nu?!

      • Vasile said,

        Eu am fost la sfarsitul lunii septembrie si era tare frumos.Am ajuns cu masina proprie pe acel drum care parca e facut sa duca spre un asemenea loc,cum este Manastirea Iezer.Acolo sunt si spatii de cazare ce pot fi puse la dispozitia credinciosilor/vizitatorilor.Nu cunosc si alte detalii dar presupun ca trebuie acceptul manastirii,al maicutei starete,cand este vorba de un grup.Si eu as mai vrea sa ajung inca odata,pur si simplu pentru sufletul si mintea mea,dar nu stiu cand voi putea face asta.

  11. Vlad said,

    Sunt placut impresionat de povestile romantate ale acestor pelerinaje. Cu exceptia faptului ca doar citesti si incerci sa intri in vibrație cu cel care face expunerea te alegi doar cu franturi de informatie concreta ce nu-ti ajuta prea tare la planificarea timpului.
    Deh… meteahna de bloger care isi exprima cu precadere trairile ….
    As fi fost incantat, daca pe langa floricele si masini care opresc sau nu, sa fi aflat timpii de parcurs, locuri de parcare si daca exista o bruma de siguranta ca iti lasi un bun in locul respectiv pentru cateva ore, variante de traseu cu plecare din punctul x si retur, tipuri de marcaj, echipament necesar, variante de traseu, eventuale sugestii privitoare la traseu, chiar recomandari sau avertismente pentru categorii de afectiuni….cu alte cuvinte ceva chestiuni tehnice…
    in fine!
    o sa vizitam schitul Iezer….
    dar sunt atat de multe lucruri frumoase și multa dorinta de a vedea cat mai mult si atat de putin timp ( mai ales cand bati sute de km sa te afli acolo) incat nu-ti permiti sa arzi gazul aiurea pentru ca nu stii daca vei mai reusi sa revii in viata asta pe acolo…..
    Pentru asta iti trebuie informatii. Hadeti sa fim si romantici si rigurosi !

    • adria74 said,

      Draga Vlad, sunt obosita. Eu nu-mi mai recitesc postarea de acum cativa ani, caci nu o consider de asa mare importanta. Intr-un fel, cred ca este bine ca ai pus problema si iti pot raspunde acum, pentru ca –poate–ajungi la un adevar mai profund, poate da, poate dai numai de chinurile unei persoane bolnave..Te-as ruga sa ma crezi, faptul ca am ajuns atunci acolo singura, intr-un efort disperat de a fugi de niste dureri, amintiri, oameni…la miscare, aer curat, alinare , in conditiile in care cu greu gaseai mijloace de transport si informatii(poate asa e si normal, nu stiu, dar pentru mine a fost un calvar) si in conditiile „speciale” in care cu greu iti mai puteai mentine luciditatea, nu intru-n detalii, dar trebuie ca stii si tu ca unora li se poate intampla sa le fuga pamantul de sub picioare, ca viata lor incape, pur si simplu, pe mana unor nemernici cu aere de inteligenti si de mari binefacatori. Deci unii chiar insista, profund constienti, pesemne, de marea lor valoare pentru umanitate si spiritul lor justitiar bla-bla-bla :))- Dupa cum imi „incepui” fraza, asadar, si dupa posibilitatile mele (trebuie sa fie intelegere in omenirea asta!), asadar…a fost o performanta. Ce balarii am reusit sa scot eu atunci pe blog, a fost tot un efort de a-ti mentine putin mintea activa, de a-ti cauta o ocupatie, pesemne oi fi avut eu si alte idei marete de m-am apucat sa scriu asa bolnava, cu mintea-ntr-o doara si pastrand numai vagi tangente cu realitatea…Deci cam asta cu povestea romantata, banala, stupiduta.

      Io te cred. Acum cred ca circula mai multe masini pana la Cheia-firma Antares, din autogara 1 mai (e ceva de groaza sa ajungi la o manastire daca nu ai masina sau nu esti un domn bine care impune prin statura…, deci de-abia afli informatii in autogara, nu sunt masini, taximetristii tuciurii pe tine. Nu exista un minim de decenta-nereferindu-ma aici la „manierele de salon”-, incredibil pentru Romania anilor 2012).

      Deci ce iti pot spune eu: plecare din autogara 1 mai(Antares-se gaseste pe google)-se merge pana la Cheia. De-acolo sa fie 1-2 ore de mers lejer pana la schit pe drum forestier- n-ai cum sa-l incurci nici in starea de care iti povestesc( ca altul, am patit-o si pe-asta, spre manastirea Stanisoara, l-am luat usor pe aratura si sigura fiind ca sunt pe drumul cel bun), d’apai cand esti intreg si sanatos la minte si la trup. De la schitul Iezer la Pahomie, pe jos 2ore 1/2 lejer. La aprox.1h30 dupa plecare, este o troita, acolo sunt indicatoare, nu trebuie sa stii dinainte, ca-ti dai seama super-usor la fata locului si prost (ca mine 🙂 , ca noaptea) sa fii : patrat cu cruce rosie e spre Pahomie ( de acolo, inca 3 km, 45′-1 h; mai departe, cine se incumeta-eu nu, singura- se merge la Patrunsa, e frumos, e un pic mai greu de urcat), si triunghi albastru spre cabana Cheia(3-4 h, asta nu cunosc). ce sa-ti mai dau? numarul Salvamont: 0725. 826. 668 .

      Ce parcari crezi tu ca exista in padure? Pe marginea drumului, acolo. Talharii, blestematii, nu am auzit, masina macar stiu ca ti-o poti lasa in siguranta(si eu is din fire mai sparioasa).

      La Iezer, nu stiu, cu conditia sa nu fie ceva aglomerare, alte chestiuni neprevazute, cred ca maicutele iti pot indica un loc de pastrare in siguranta a bagajelor. Adica n-am auzit sa se fure, sa fie discutii, au locuri de cazare, sunt lucruri umane, pe care fiecare le rezolva cum poate, ce pot sa spun mai mult?

      Stii cum e? Atunci cand esti iesit din minti(ca o fi si din vina ta, Dumnezau cel mare o stie…) se gasesc multi sa-ti dea lectii(in cele mai nepotrivite momente). Dupa razboi, multi viteji s-arata. Nimeni nu neaga ca avem nevoie si de oameni sanatosi, lucizi, binevoitori, bine-crescuti,cuviinciosi,bine informati, la tot pasul, sa ne ajute in drumurile noastre, in problemele noastre. Daca nu o fac nici cei care sunt linistiti si sanatosi, atunci cine?!

      Cred ca mai multe detalii legate de ceea ce te intereseaza gasesti pe http://www.kogayon.ro , este o asociatie, acolo gasesti mai multe amanunte…trasee, in fine, sper ca vei putea lua legatura cu cineva.

      Mai exista un club de turism alpin in Valcea unde ma gandesc ca ai putea scrie http://www.vanturarita.3x.ro.

      Crede-ma, aflu si eu informatiile atat de greu, iar cand o faci, nu stii peste ce oameni si in ce dispozitii si cu ce idei mai dai….

      Si despre afectiunile obisnuite, daca nu e cazul, Doamne fereste, sa chemi SMURD-ul, trebuie sa stii sau poti afla usor . Ce? un dinte, un stomac, o durere, o luxatie. Ce poti lua cu tine? E trusa uzuala (deci, eu, ca „simplu cetatean”, nu mi-as lua mai mult decat cateva banale medicamente). Uite aici alpinisti incercati http://www.carpati.org/articol/trusa_de_prim-ajutor/506/ . Despre afectiuni, daca vrei , poti citi, spre exemplu, aici http://www.romedic.ro . Deci exista o astfel de informatie pe net, sau mai intrebi, printre prieteni, cluburi de alpinism, farmacii, doctori….Poate ce am dat eu nu e perfect. Nici nu am vrut sa te induc in eroare.

      Pleci cu mai mult curaj la drum?

      • adria74 said,

        si as mai vrea sa mai adaug un lucru.
        ar trebui sa-mi gasesc ori curaj ori sa ma apuce iar disperarea ca sa ma mai duc singura pe jos pe-acolo. Si frica asta, poate capata valente patologice si mult rau face, dar poate fi privita si ca o masura de prevedere…In fine, cred ca orice om isi doreste libertatea, si de frica, si de datorii, si de cei care-l supara tare si nu se corijeaza….deci cam asta e. niste probleme cam mari.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: