„Prea mult iubita mea Ioană”

ianuarie 19, 2008

„Prea mult iubita mea Ioană”

 } Prea mult iubita mea Ioană. Iată, eu, al dumitale iubit, prinzând pana în mînă cu mare bucurie, cu toate că sînt învăluit, dar pentru dumneata le las toate şi cu mare dragoste scriind puţine cuvinte din inimă. Nu să gîndeşti căci dară în batjocură. Cu tot dragul, prin care îţi fac cunoscut că sînt sănătos, care sănătate ţi-o poftesc din inimă să ţi-o rînduiască bunul şi înduratul Dumnezeu şi dumitale, la mulţi ani buni şi fericiţi (…). Dară cu puţine cuvinte, fiindu-mi şi tare degrabă, închizînd epistola, rămînem binevoitori şi vă poftesc la toţi voie bună şi vă salut pe toţi, aşteptînd răspuns îndărăpt cît de iute. Servus ca şi cum am da mîna.~

– un soldat român din armata austro-ungară, în anul 1914 

Apărut în DILEMATECA, nr.15/ august 2007, la rubrica Mentalităţi, “Eu aici am însemnat toate cîte am răbdat…”, recenzie la Scrieri ţărăneşti. Documente olografe[1] în Arhiva IEF[2], antologie de texte alcătuită de Laura Jiga Iliescu (coord.), Anca Stere, Cristina Neamu, Bucureşti,  Editura Creiron , 2005,  de Alexandru Ofrim.   

---

[1] olográf, -ă adj. (Despre manuscrise, testamente) Scris în întregime de mâna autorului; (p. ext.) autograf. [< fr. olographe, cf. gr. holos – întreg, graphein – a scrie] cf. DEX online

[2] Institutul de Etnografie şi Folclor “Constantin Brăiloiu”

Legătură permanentă