mai 12, 2009

Rugăciune către sfântul Vasile de Ostrog

Posted in Rugăciuni şi tâlcuiri la rugăciuni tagged , , , la 10:27 am de adria74

Sfinte Vasile, mare următor al lui Hristos, ajută pe toată lumea şi dă-mi şi mie ajutor.

Apărător al Ortodoxiei, dă-ne nouă apărare, celor care îţi urmăm credinţa şi îţi stăm alături.

Mare următorule al lui Hristos, roagă-te Lui pentru tot poporul tău şi pentru mine, nevrednicul.

Mare ostaş şi conducător de la Ostrog, izbăveşte-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.

Crescut de pământul Serbiei să fii lumină în faţa lui Dumnezeu, fii lumina noastră, luminează-ne drumul şi fă întunericul să dispară.

Cu lacrimi şi rugăciuni ai încălzit stâncile reci de la Ostrog; rugămu-ne, încălzeşte şi inimile noastre cu Duhul lui Dumnezeu, ca să putem fi izbăviţi. 

Din toate colţurile lumii au venit la mormântul tău cei slabi şi cei bolnavi, iar tu i-ai ajutat, demonii ai alungat şi ai vindecat sufletele şi trupurile.

Te rugăm să nu încetezi a ajuta pe cei botezaţi, pe cei nebotezaţi, pe toată lumea, şi pe mine, nevrednicul.

Ai adus pace între fraţii ce se luptau -mă rog dar ţie, sfinte Vasile, nu înceta să aduci pace, să apropii pe cei despărţiţi, să aduci bucurie celor întristaţi, să îi linişteşti pe cei îndărătnici şi să îi vindeci pe cei bolnavi.

Sfinte Vasile, făcătorule de minuni, tată al duhului nostru, auzi-ne şi ia seama la glasurile copiilor tăi, în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

 

După o rugăciune apărută pe Visit-Montenegro.com

4 comentarii »

  1. Ultimele cuvinte ale scrisorii tale* – „fiul tãu, totusi…” – m-au hotãrît sã-ti rãspund imediat. De cîte ori intru în contact cu un „totusi”, îl aud pe Raymond Brasilach (nu ti-am vorbit de el niciodatã, un scriitor francez de cert talent, condamnat la moarte pentru colaborationism cu hitleristii) care, în fata plutonului de executie, a gãsit de cuviintã sã strige: „Vive la France, quand-meme!” – „Trãiascã, totusi, Franta!”. Nu mai pot scrie „totusi” fãrã sã-l aud. Trãiascã, totusi, fiul meu! Mi s-a îmbunat bãiatul, mai stie de „cehii mei”… Pe criza asta si în condiþiile încãlzirii globale, totul se rãceste, inclusiv tevãria interioarã. Fiul meu – nu! Si nici eu. Am dat o înaltã apreciere humoristicã acestui episod din epistola ta, tratat cu o voluntarã, sper, discretie: ai lãsat necenzuratã minciuna initialã cu care ai vrut sã mã sperii ca, a doua zi, sã-mi recunosti cã nu ai stiut cum s-o explici femeii de lîngã tine. Te vei enerva, dacã vãd în rãzgîndirea ta, în decizia puerilã de a-mi spune adevãrul fãrã a ocoli penibilul – o tandrete cît un dezghet? În fine, bine cã sînt la tine articolele alea pe care cu nici un chip uman nu le pot numi, cum vor atîtia, blestemate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: