Noiembrie 30, 2009

I’ve bookmarked and I share (1)

Posted in Neincluse într-o categorie tagged , , , , , , , la 5:45 pm de adria74

Panorama-Muzeul de icoane din Suprasl (S: forumul Orthphoto.net, user: alik)

· Istoria Ortodoxiei poloneze, povestită de Mănăstirea Suprasl

Sfinţii Părinţi despre mântuire

Letter of St.Cyprian of Cartagena to Caecilius, on the Sacrament of the Cup of the Lord (S: grupul Echoes of the Apostles de pe Facebook, David Hawthorne)

Necesită donaţii:

„Genocidul sufletelor. Experimentul Piteşti-reeducarea prin tortură”-film documentar

•  „60 de biserici de lemn din Nordul Olteniei şi Sudul Transilvaniei”- restaurare

Noiembrie 29, 2009

Rugăciunea lui Edighei

Posted in Farmec arhaic, Rugăciuni şi tâlcuiri la rugăciuni tagged , , , , la 5:39 pm de adria74

Dacă tu, Preaputernice, auzi, într-adevăr, rugăciunea aceasta străbună, învăţată din cărţi, ascultă şi gândurile mele. Ele n-au să tulbure taina rugăciunii.

                Stăm, Doamne, aici, în valea Malakumdîceap, lângă groapa pe care am săpat-o pentru Kazangap în loc pustiu  şi sălbatic, pentru că n-am izbutit să-l înmormântăm în cimitirul în care dorea să odihnească, şi din tării ne priveşte şoimul, şi stăm cu palmele deschise, luându-ne rămas bun de la Kazangap. Dacă exişti, Preaputernice, iartă-ne şi primeşte trupul robului tău Kazangap cu îndurare, iar dacă o merită, hărăzeşte-i pace veşnică. Ne-am străduit să facem tot ce ţinea de noi. În rest, facă-se voia ta!

                          __________________________________       

         Şi acum, dacă îmi ridic glasul către tine în acest ceas, ascultă-mă, cât încă mai sunt viu şi gândesc. E drept, oamenii atâta ştiu-să te roage tot timpul: miluieşte-mă, ajută-mă, apără-mă! Prea mult aşteaptă de la tine, şi când li se cuvine, şi când nu. În sinea lui, şi ucigaşul vrea să fii de partea lui. Dar tu taci întruna. Şi, ca oameni ce suntem, ni se pare uneori, mai cu seamă în clipele grele, că numai pentru asta te şi afli tu acolo, în ceruri, ca să taci. Nici ţie nu ţi-e uşor, îmi dau seama, rugile noastre n-au sfârşit şi număr. Dar tu eşti unul singur. În ceasul acesta eu nu cer nimic: vreau doar să-ţi destăinui gândurile mele.

                M-am întristat foarte pentru că cimitirul nostru sfânt, unde odihneşte Naiman-Ana, nu ne va mai primi de-acum încolo osemintele. Şi de aceea eu aş vrea să-mi dorm somnul de veci pe tăpşanul acesta din Malakumdîceap călcat de tălpile lui Naiman-Ana. Iar dacă-i adevărat că, după moarte, sufletul se strămută în altă fiinţă, eu nu m-aş vrea furnică, m-aş vrea un şoim alb, ca să zbor, întocmai ca acesta care se roteşte deasupra noastră, peste întinderea stepei şi să mă satur privind pământul. Asta-i tot ce-mi doresc.

                În faţa acestor tineri îmi rostesc acum testamentul. Dorinţa mea e să fiu îngropat aici. Numai că nu ştiu cine are să se roage la căpătâiul meu. Tinerii de azi nu cred în tine şi nici nu ştiu vreo rugăciune. Pentru că nimeni nu ştie şi nu va afla vreodată dacă exişti cu adevărat. Unii spun că exişti, alţii-că nu exişti. Eu vreau să cred că exişti, că exişti în gândurile mele. Când înalţ rugi spre ceruri, mă rog, de fapt, prin tine, mie însumi, şi-n ceasul acela mi-e dat să gândesc aidoma ţie, Ziditorule. Iată miezul credinţei. Dar ei, cei tineri, nu se gândesc la acest lucru şi dispreţuiesc rugăciunile. Ce-şi vor putea ei spune lor înşile şi altora în marele ceas al morţii? Vrednici sunt de milă. Cum vor să-şi dea seama cât preţuiesc ca oameni, dacă nu-s în stare să-şi înalţe gândurile atât de sus, încât să devină, pentru o clipă, Dumnezeu? Iartă-mă, poate că-ţi iau numele-n deşert. Nici unul dintre ei nu va putea ajunge Dumnezeu: or asta înseamnă că şi tu ai înceta să exişti. Dacă omul nu s-ar putea socoti, în sinea lui, Dumnezeu, un Dumnezeu în stare să-i ocrotească pe oameni, aşa cum ar trebui să-i ocroteşti tu, atunci nici tu, Doamne, n-ai mai exista…Şi eu n-aş vrea să pieri fără urmă…

                Iată rădăcinile tristeţii mele. Să mă ierţi, Doamne, dacă-ţi greşesc. Sunt un om simplu , gândesc aşa cum mă pricep. Acum o să dau glas ultimelor cuvinte din cărţile sfinte, ca să începem îngropăciunea. Binecuvântă pe robii tăi…

O zi mai lungă decât veacul-Cinghiz Aitmatov

Foto: Kalvis Vitolins, Wikimedia Commons

Noiembrie 25, 2009

Miercurea fără cuvinte (14)

Posted in ...fără cuvinte tagged , , , , , , , la 9:54 pm de adria74

După puţin(mai multă)ă muzică şi puţin „Rătăciţi în Panama” purced şi eu la încropirea miercurii fără cuvinte de astăzi, care va fi mai complexă.

Printre căutările cu care s-a ajuns la blogul meu s-au numărat şi unele mai bizare,neobişnuite şi mai amuzante, cum ar fi: „poza cu căţel supărat” sau „poze cu pisici în copaci” (n.ulterioară;a mai apărut ceva inedit: „dealuri înflorite”). Pentru ei, următoarea:

Mai departe, „Out of the usual”/Ceea ce e comun primăvara poate deveni insolit în prag de iarnă:

Şi una care îmi place mie:

Hai, două:

Astea au fost ale mele.

* * *

Astăzi am vizitat „Povestirile din Himalaya” ale lui Mihai Moiceanu, care din fericire sunt şi pe net. Poate cel mai mult am admirat 13, Mantre, rugăciuni scrise pe pânze, lăsate în bătaia vântului. Bucuria mi-a fost sporită când am citit ceva despre etimologia cuvântului. „Man” înseamnă „a gândi”, iar „tra” (trayoti) poate însemna „eliberare”(liberation). Era unul din sentimentele pe care le-am încercat privind fotografia:).

Freeman (Laurenţiu Duţă)

Iar asta am admirat aseară într-o revistă franceză:

Prinţul Hisahito al Japoniei în vizită la o grădină zoologică:).

 P.S.26.11 O coincidenţă frumoasă face ca Vechiul oraş imperial/Yasunari Kawabata (ediţie din ’70 pe scribd) pe care l-am terminat aseară să înceapă cu „Flori de primăvară”, să se încheie cu „Flori de iarnă” şi să cuprindă „Culorile toamnei”.

 

 

 

Noiembrie 23, 2009

My photo accounts

Posted in Neincluse într-o categorie tagged , la 3:53 pm de adria74

Webshots (sometimes not working)

flickr

OrthPhoto

Îmi vine în gând, domnule Lăscăreanu, o asociaţie: viaţa e o câmpie fără margini; pe orizontala ei, o verticală cât de mică poate însemna oricând ceva.

Satul de lut

-Cum e soarele?

-Răsare şi apune. Pepenele verde are miezul roşu, iar dovleacul e galben. Dunărea e între maluri, iar crapii-graşi. Pământul ne rabdă –  a răspuns Sofia

Vară şi viscol

Ştefan Bănulescu, Iarna bărbaţilor

Noiembrie 18, 2009

Bucureştiul meu iubit (2)

Posted in Neincluse într-o categorie tagged , , , , la 10:16 am de adria74

Grevă la metrou

Încep să scriu de la un internet-cafe din Militari unde m-am oprit în drumul meu catre casă. E distractiv pentru mine. Am plecat din timp, având în vedere mesajele neliniştitoare de la radio şi din ziare privind traficul. Nu am avut însă probleme şi iată că mi-a mai rămas puţin timp.

Acasă mă aşteaptă un calculator care are nevoie de resuscitare. De sâmbătă s-a încăpăţânat să nu mai meargă. Trebuie reinstalat Windows-ul, recuperate  datele…Să sperăm că în seara aceasta îl va face bine cineva priceput şi mă voi afişa şi cu o creaţie la „Miercurea fara cuvinte”.

Nu e departe de adevăr cel care a inventat bancul acela care spune că un tânăr dorea să devină un „mare” scriitor. Când i s-a cerut să definească „mare” a spus: „Vreau să scriu chestii pe care să le citească toată lumea, chestii la care lumea să reacţioneze emoţional, lucruri care să-i facă să strige, să plângă, să urle, să se zbată de durere, disperare şi mânie!”. Acum lucrează pentru Microsoft şi scrie mesaje de eroare…

În drumul meu către Bucureşti m-a amuzat sloganul unei firme de transport din Piteşti: „Oriunde, oricum, oricând”. Data trecută cineva întreba dacă mergem în Grecia. Nu m-ar fi deranjat. Coincidenţa face că nu cu mult timp în urmă asistam la o scurtă relatare a unui pelerinaj în Grecia, eram îndemnaţi să nu ocolim această ţară-soră ortodoxă în planurile noastre de călătorie, iar elevii de liceu – să înlocuiască banchetul de sfârşit de an cu un pelerinaj de 4-5 zile mai degrabă.

Apoi ar fi monumentul eroilor artileristi, care a devenit o buna platformă pentru skateri.

În piaţa Kogălniceanu atrage atenţia intrarea în The…Budapest?Nu. Bucharest? Nu. Buddhist Exotic Cigar Club.

Panouri colorate pe marginea străzii lângă liceul Gheorghe Lazăr. Bine că nu sunt tricolore.

„Femeia oricărei epoci e un agreabil acompaniament şi nimic mai mult. Posibilităţile ei de creaţie nu au depăşit porunca din blestemul izgonirii din Eden. Numai simţurile i s-au desfăşurat şi capacitatea de imitaţie. Asta nu-i scade cu nimic meritele, căci femeia e un foarte lacom consumator de cultură masculină”, citeam deunăzi îngândurată în Credinţă şi creaţie, Vintilă Horia (Eikon, 2003). Pe un zid din apropierea Cişmigiului, ce îmi văd ochii?: „Femei, nu toleraţi misoginii!” :). Să mai zică cineva că nu este echilibru în Univers….Sloganul nu a rămas necomentat nici în blogosferă :)…

Şi ofensiva feminismului:

• conferinţa „Feminism şi cultură” la Institutul de istoria artei „G.Oprescu” în 27 noiembrie a.c.

„Gestul feminin”- expoziţie de pictură şi sculptură a şapte artiste plastice la galeria Veroniki Art, până pe 9 decembrie

• „elles @ centrepompidou”  – expoziţie amplă (peste 200 de artiste) la Centrul Pompidou, Paris, până la 24 mai 2010

O zvârlugă în parcul din faţa Teatrului Naţional din chiar inima Bucureştiului se dovedeşte a fi un guzgan.

Asparagusul bogat din holul casei de bilete a Teatrului Naţional.

Panouri de dimensiuni mari cu detalii de frunze şi pietre la o reprezentanţă auto. Chemarea naturii.

Un cârlig de macara se leagănă, dar nu se poate să se lucreze la ora asta. E întuneric. A, e doar vântul. 

O nouă zi, câteva constatări din mersul tramvaiului.

Pată galben-pai pe suprafaţa blocului gri; cineva şi-a renovat apartamentul.

Înscris la intrarea în cimitirul Şerban Vodă: „Fericirea cerească, gloria pământească” 🙂 .  „Străluceşti sau nu, eşti fericit sau lipsit de noroc, parcurgi totuşi minunatul mister al existenţei” (Ştefan Bănulescu, Iarna bărbaţilor) sau „Dacă ai avut chiar numai o singură clipă de mare fericire, tot restul vieţii tale a meritat să fie trăit.” (Breviar pentru păstrarea clipelor)

Biserica Eroilor Revoluţiei .

Sloganul Liberty Center Rahova: „Feel the life of the city” .

La intersecţia Trafic Greu cu 13 septembrie s-a ridicat o biserică micuţă. Ba aflu că dincolo de Răzoare s-a mai construit un lăcaş de cult: Biserica Sf.Mina .

Un birou notarial cu aspect de bistrou şi cu o motocicletă în curte.

Un „etnobotanic shop” afişează: „Chill your mind”.

O replică la campania pro-referendum, pro-reducerea numărului de parlamentari: „Ţi-a fost frică de haos şi scandal? Nu ai scăpat. Schimbă-l pe Băsescu.”

Trec şi pe lângă zona unde mi-am petrecut 3 ani de studenţie, Ghencea. Amintirile sunt vagi.

Un câine stă covrig într-o cutie de carton lângă o gheretă de ziare.

Monumente de gresie în cinstea eroilor.

 Veşti de la de-acum pustnicul părinte Rafail Noica. (link de adăugat)

Las în urmă Bucureştiul pentru săptămâna aceasta. Săptămâna viitoare plănuiesc să ajung să îmi arunc o privire şi la expoziţia foto „Povestiri din Himalaya”/Mihai Moiceanu, la sala Dalles.

 Casele vechi, dărăpănăturile au calitatea de a fi fotogenice. În pridvorul uneia dintre ele îmi atrage atenţia o oglindă. «Să vezi lumea» – uită-te în oglindă şi o vei vedea.” (Alexandru Paleologu în dialog cu Filip-Lucian Iorga, Breviar pentru păstrarea clipelor, Humanitas)

O femeie îşi paşte vaca pe marginea şoselei.

Un soare sticlos răzbate prin pădurea uscată şi livezile înceţoşate.

Toamna n-are culori grele şi groase, cum se spune, roşul metalic şi galbenul de miere împietrită ies în evidenţă datorită infinitelor trepte de nuanţe, care sângerează în roşul metalic şi tremură prin galbenul glacial.

Ştefan Bănulescu, Iarna bărbaţilor

E prima dată când observ că schitul Troianu se poate zări de la intrarea în Râmnic din Ostroveni şi constat stadiul avansat al construcţiei noii biserici cu hramul „Izvorul Tămăduirii” de acolo.

 „E mult prea mult urât pe lume ca să nu izbucnească, într-o zi, frumuseţea mântuitoare” (Breviar pentru păstrarea clipelor)

P.S. „Adrian Majuru este expertul al cărui nume îţi vine primul în minte atunci când rosteşti cuvântul Bucureşti”(Doina Jela)

Pagina următoare

%d blogeri au apreciat asta: