Bucureştiul meu iubit (2)

noiembrie 18, 2009

Bucureştiul meu iubit (2)

Grevă la metrou

Încep să scriu de la un internet-cafe din Militari unde m-am oprit în drumul meu catre casă. E distractiv pentru mine. Am plecat din timp, având în vedere mesajele neliniştitoare de la radio şi din ziare privind traficul. Nu am avut însă probleme şi iată că mi-a mai rămas puţin timp.

Acasă mă aşteaptă un calculator care are nevoie de resuscitare. De sâmbătă s-a încăpăţânat să nu mai meargă. Trebuie reinstalat Windows-ul, recuperate  datele…Să sperăm că în seara aceasta îl va face bine cineva priceput şi mă voi afişa şi cu o creaţie la „Miercurea fara cuvinte”.

Nu e departe de adevăr cel care a inventat bancul acela care spune că un tânăr dorea să devină un „mare” scriitor. Când i s-a cerut să definească „mare” a spus: „Vreau să scriu chestii pe care să le citească toată lumea, chestii la care lumea să reacţioneze emoţional, lucruri care să-i facă să strige, să plângă, să urle, să se zbată de durere, disperare şi mânie!”. Acum lucrează pentru Microsoft şi scrie mesaje de eroare…

În drumul meu către Bucureşti m-a amuzat sloganul unei firme de transport din Piteşti: „Oriunde, oricum, oricând”. Data trecută cineva întreba dacă mergem în Grecia. Nu m-ar fi deranjat. Coincidenţa face că nu cu mult timp în urmă asistam la o scurtă relatare a unui pelerinaj în Grecia, eram îndemnaţi să nu ocolim această ţară-soră ortodoxă în planurile noastre de călătorie, iar elevii de liceu – să înlocuiască banchetul de sfârşit de an cu un pelerinaj de 4-5 zile mai degrabă.

Apoi ar fi monumentul eroilor artileristi, care a devenit o buna platformă pentru skateri.

În piaţa Kogălniceanu atrage atenţia intrarea în The…Budapest?Nu. Bucharest? Nu. Buddhist Exotic Cigar Club.

Panouri colorate pe marginea străzii lângă liceul Gheorghe Lazăr. Bine că nu sunt tricolore.

„Femeia oricărei epoci e un agreabil acompaniament şi nimic mai mult. Posibilităţile ei de creaţie nu au depăşit porunca din blestemul izgonirii din Eden. Numai simţurile i s-au desfăşurat şi capacitatea de imitaţie. Asta nu-i scade cu nimic meritele, căci femeia e un foarte lacom consumator de cultură masculină”, citeam deunăzi îngândurată în Credinţă şi creaţie, Vintilă Horia (Eikon, 2003). Pe un zid din apropierea Cişmigiului, ce îmi văd ochii?: „Femei, nu toleraţi misoginii!” :). Să mai zică cineva că nu este echilibru în Univers….Sloganul nu a rămas necomentat nici în blogosferă :)…

Şi ofensiva feminismului:

• conferinţa „Feminism şi cultură” la Institutul de istoria artei „G.Oprescu” în 27 noiembrie a.c.

• „Gestul feminin”- expoziţie de pictură şi sculptură a şapte artiste plastice la galeria Veroniki Art, până pe 9 decembrie

• „elles @ centrepompidou”  – expoziţie amplă (peste 200 de artiste) la Centrul Pompidou, Paris, până la 24 mai 2010

O zvârlugă în parcul din faţa Teatrului Naţional din chiar inima Bucureştiului se dovedeşte a fi un guzgan.

Asparagusul bogat din holul casei de bilete a Teatrului Naţional.

Panouri de dimensiuni mari cu detalii de frunze şi pietre la o reprezentanţă auto. Chemarea naturii.

Un cârlig de macara se leagănă, dar nu se poate să se lucreze la ora asta. E întuneric. A, e doar vântul. 

O nouă zi, câteva constatări din mersul tramvaiului.

Pată galben-pai pe suprafaţa blocului gri; cineva şi-a renovat apartamentul.

Înscris la intrarea în cimitirul Şerban Vodă: „Fericirea cerească, gloria pământească” 🙂 .  „Străluceşti sau nu, eşti fericit sau lipsit de noroc, parcurgi totuşi minunatul mister al existenţei” (Ştefan Bănulescu, Iarna bărbaţilor) sau „Dacă ai avut chiar numai o singură clipă de mare fericire, tot restul vieţii tale a meritat să fie trăit.” (Breviar pentru păstrarea clipelor)

Biserica Eroilor Revoluţiei .

Sloganul Liberty Center Rahova: „Feel the life of the city” .

La intersecţia Trafic Greu cu 13 septembrie s-a ridicat o biserică micuţă. Ba aflu că dincolo de Răzoare s-a mai construit un lăcaş de cult: Biserica Sf.Mina .

Un birou notarial cu aspect de bistrou şi cu o motocicletă în curte.

Un „etnobotanic shop” afişează: „Chill your mind”.

O replică la campania pro-referendum, pro-reducerea numărului de parlamentari: „Ţi-a fost frică de haos şi scandal? Nu ai scăpat. Schimbă-l pe Băsescu.”

Trec şi pe lângă zona unde mi-am petrecut 3 ani de studenţie, Ghencea. Amintirile sunt vagi.

Un câine stă covrig într-o cutie de carton lângă o gheretă de ziare.

Monumente de gresie în cinstea eroilor.

 Veşti de la de-acum pustnicul părinte Rafail Noica. (link de adăugat)

Las în urmă Bucureştiul pentru săptămâna aceasta. Săptămâna viitoare plănuiesc să ajung să îmi arunc o privire şi la expoziţia foto „Povestiri din Himalaya”/Mihai Moiceanu, la sala Dalles.

 Casele vechi, dărăpănăturile au calitatea de a fi fotogenice. În pridvorul uneia dintre ele îmi atrage atenţia o oglindă. ” «Să vezi lumea» – uită-te în oglindă şi o vei vedea.” (Alexandru Paleologu în dialog cu Filip-Lucian Iorga, Breviar pentru păstrarea clipelor, Humanitas)

O femeie îşi paşte vaca pe marginea şoselei.

Un soare sticlos răzbate prin pădurea uscată şi livezile înceţoşate.

Toamna n-are culori grele şi groase, cum se spune, roşul metalic şi galbenul de miere împietrită ies în evidenţă datorită infinitelor trepte de nuanţe, care sângerează în roşul metalic şi tremură prin galbenul glacial.

Ştefan Bănulescu, Iarna bărbaţilor

E prima dată când observ că schitul Troianu se poate zări de la intrarea în Râmnic din Ostroveni şi constat stadiul avansat al construcţiei noii biserici cu hramul „Izvorul Tămăduirii” de acolo.

 „E mult prea mult urât pe lume ca să nu izbucnească, într-o zi, frumuseţea mântuitoare” (Breviar pentru păstrarea clipelor)

P.S. „Adrian Majuru este expertul al cărui nume îţi vine primul în minte atunci când rosteşti cuvântul Bucureşti”(Doina Jela)

Legătură permanentă