Decembrie 31, 2009

Christmas time 2009

Posted in Evenimente tagged , , , , , , la 9:51 pm de adria74

A bloggy Happy New Year!

A mai trecut un Crăciun, a mai trecut o toamnă, a mai trecut un an… Nu ştiu dacă trebuie să facem tot timpul efortul de a ne arăta veseli şi fericiţi şi de a nu îi sâcâi pe ceilalţi cu mohorârea noastră…Ba mint, există şi în asta o cale de mijloc. I felt ridiculously sad and lazy after Christmas, but now I’ve cheered up a little and here I am writing about…about…this Christmas little occurrences, like my luckily attendance to the Simple Minds concert in Bucharest…A trebuit să nu se ţină cursul de fotografie decât cu o zi mai târziu, să mă hotărăsc în ultimul moment să nu asist la un alt curs, pentru că nu aş mai fi avut probabil curând ocazia să văd Simple Minds concertând live , să mă duc erroneously la Sala Palatului pe vremea aceea uşor ostilă (fusese prima ninsoare în Bucureşti), să fiu îndrumată către-doh!-Polivalentă, să urc acolo nişte trepte imposibile-patinoar, să mai am norocul de casă deschisă (altfel tare agasanţi speculanţii) şi să intru cu 10-15 minute înainte de începerea showului principalilor invitaţi. Atunci şi Promised You a Miracle a fost cum nu se poate mai potrivită…

Ascultam în seara de Ajun obişnuitele colinde ale lui Ştefan Hruşcă şi brusc mi-am dat seama că aveam o amintire şi mai plăcută legată de o altă interpretare….Acum câţiva ani, tot în preajma Crăciunului, mă găseam pe drum, într-un autocar, mâhnită rău (câteodată îmi dau seama că motivele mele de tristeţe sunt fleacuri în comparaţie cu altele). Din spatele meu a început să se audă o voce de copil:

„Păstorii-aleargă,

 Ieslea o-nconjoară,

Mari minuni se întamplară….”

Se bucura şi el că mi-a captat atenţia şi că m-a înveselit şi de aceea a mai continuat multă vreme cu acelaşi refren… : ) Iată că a avut puterea să mă lumineze şi peste ani…

Am primit de Crăciun ce mi-am dorit, monografiile Ioanei Pârvulescu, incursiune istorică începând cu  (În) intimitatea secolului XIX…În ele, am dat cu ochii de o poveste admirabilă, adorabilă. Exista pe net de un an şi jumătate aici …

 

This Christmas tunes:

Loona-Another Christmas without You

The Killers-Happy Birthday Guadalupe

Lemonheads-Mrs.Robinson

 

Zâna Măseluţă pregătită de Crăciun (Tooth Fairy):

Oraşul (The Town):

Plecarea în călătorie (The Offset):

Cafeneaua (The Coffee House):

Bradul (The Christmas tree):

Dezlegarea (The Dispensation):

Icoana (The icon):

 •·•past already day dreaming·•·

 

Decembrie 24, 2009

Merry Christmas 2009

Posted in Neincluse într-o categorie tagged , la 3:07 pm de adria74

Decembrie 23, 2009

Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos-Sfântul Grigorie Teologul (fragm.)

Posted in Sfaturi duhovniceşti . Cuvinte de folos tagged , , , la 9:37 pm de adria74

17. Acum, însă, te rog să primeşti împreună cu mine purtarea în pântece şi naşterea Lui, şi saltă de bucurie, dacă nu precum Ioan Botezătorul în pântece[1], măcar precum David când a aşezat chivotul Legii la locul lui[2].

            Să cinsteşti şi înscrierea aceea a oamenilor care s-a făcut atunci[3], când datorită ei ai fost şi tu înscris în ceruri; să cinsteşti precum se cuvine şi micul Betleem, căci el te duce pe tine, omule, iarăşi în rai; să te închini şi ieslei sfinte prin care, nefiind tu condus de raţiunea ta, ai fost hrănit acum de Cuvântul (de Logos).

            Cunoaşte-L acum şi tu pe Domnul, precum asinul cunoaşte pe stăpânul său, după cum zice Isaia proorocul[4]. Şi fie că eşti dintre cei curaţi, care-I cinstesc Legea şi se apleacă cu luare-aminte asupra cuvântului şi sunt gata să se aducă jertfă, sau faci parte din aceia care erau odinioară necuraţi şi opriţi a mânca din cele ce erau jertfite şi făceau parte din cele ce erau ale neamurilor păgâne, aleargă şi tu astăzi cu steaua şi adu şi tu daruri Stăpânului a toate, împreună cu magii: aur, ca unui împărat, tămâie, ca unui Dumnezeu, şi smirnă, ca Unuia care pentru tine va muri.

            Preamăreşte şi tu, împreună cu păstorii, laudă să aduci şi tu, împreună cu îngerii, şi saltă de bucurie împreună cu arhanghelii. Să fie o împreună-prăznuire a celor cereşti şi a celor pământeşti, căci astăzi cele din ceruri împreună cu noi se bucură şi prăznuiesc, iubitoare de oameni şi de Dumnezeu fiind acestea, după cum şi David zice[5], urcând împreună cu Hristos spre pătimirea Sa, şi întâmpinându-L, şi îndemnându-se între ele, ca să deschidă porţile pentru a intra prin ele Hristos ca Biruitor al morţii şi Împărat al slavei.

 

Sfântul Grigorie Teologul: Cuvânt la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Cuvânt la Sfintele Paşti. Panegiric (cuvânt de laudă) la Sfântul Vasile cel Mare-editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009

 


[1] Luca 1,41

[2] 2 Regi 6,12

[3] Luca 2,1

[4]  Isaia 1,3

[5]  Ps.23, 7-9

Bucureştiul meu iubit (6)

Posted in Neincluse într-o categorie la 7:45 pm de adria74

There were a few greetings which lifted my spirit so I can begin writing…

The problem was that I wanna write also for the innocents and sensibles, without falling into sloppiness, implausible, angelism, dreaminess, moralism. Unless something unexpected will happen, you will see that I will not find that expression until the end.

I wanted to finish the story before Christmas.

In fact, I do not feel like telling the when and the how of it , but only let you listen to Beatles’Jude  et  Noel des enfants du monde (recommande par Mihai ).

I will not deprive you of :

: ) Always talking too much: e interesant în ce succesiune îmi vin în minte lucrurile acum, după ce am decis să nu vă istorisesc de-a fir a păr ceea ce mă gândeam să numesc „3 jours de ma vie”….Nu exclud să mă răzgândesc…

Până atunci, am cules o vorbă frumoasă, pe care o aştern, cu toate că „suntem încă grosolani în biologia noastră şi bădărani în neduhovnicia noastră”¹:

[…] devenirea e regula generală,[…]. Pasărea poate deveni trandafir, omul: sfânt, erou.

Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

 ¹P.Rafail Noica

Decembrie 13, 2009

Bucureştiul meu iubit (5)

Posted in Neincluse într-o categorie tagged , , , , , , , , , , , , la 8:20 pm de adria74

Contraste.Corelaţii.Continuări.

Să aşteptăm puţin. Încă nu am plecat de la Vâlcea. Mi-am luat de aici un caiet cu coperţi de ciocolată, numai bun astfel ca să te apuci de învăţat! Are culoarea ciocolatei cu lapte şi pe prima copertă scrie „Chocolate”, dar nu numai atât…Chiar miroase a ciocolată! E?! : ) Vă spuneam eu de o cofetărie dosită în spatele gheretelor ce se ocupă cu pregătirile pentru trecerea noastră în cealaltă lume. Ei, acum am văzut şi cum se numeşte: Paradis! Cum ar fi de-ai auzi: „-Să ne vedem şi pe lumea ailaltă la o prăjitură!” ?! Există şi caiete de ciocolată albă…

Şi încă nu am părăsit Vâlcea, avem un bulevard nou cu patru benzi, ce poartă numele lui Dem Rădulescu. Aud că se întâmplă curse de maşini pe-aici.

Plec în sfârşit. La momentul când scriu acestea primesc o notificare cu un titlu foarte frumos: „Sfântul călător-Spiridon al Trimitundei”, spre amintirea zilei sale de prănuire ce va să fie mâine. Eu mă întorc la istorisirea mea. Sunt în autocar. Casele sunt împodobite cu Moşi căţărători, funde şi coroniţe (instalaţiile aveam să le văd seara, la întoarcere). Zăresc şi un afiş electoral de mai mare râsul (dacă te gândeşti serios, nici nu îţi vine să crezi). Şi ce spune el?! „Cine pe Gigi îl ajută, Dumnezeu îi dă valută!”. Rotflol, nu altceva!

Ce să spun că se vede pe traseul ce deviază de la şoseaua de intrare în Bucureşti? Hale cu geamuri sparte, blocuri noi, mari stive de lădiţe la Coca-Cola România, „the global leader in door opening solutions” Assa Abloy (good to know, ha?), studiouri OTV şi consoarta, apoi magazinele de materiale de construcţie, când autobuzul se încadrează pe uliţele ce ies în autogara Militari. Debarcăm şi merg către metrou. Eiii, aici tarabele cu jucării s-au extins. Poţi găsi un copil cu costum de iepure roz…Sau un iepure cu faţă de copil?! Vaca bălţată, girafa şi măgarul dansează împreună în cerc într-un ritm sincopat…

Caut F64 (merg să „prospectez piaţa”). Nu mă aştept să fie în casa asta albă frumos împodobită, care nu se ştie cum a scăpat în spatele blocurilor co- sau post-comuniste. Fetele sunt îmbrăcate în crăciuniţe, iar băieţii, nici mai mult , nici mai puţin, în robin huzi. Ei, unii le spun elfi (←poza de grup)…

Cel puţin 2-3 stenciluri de care merită să vă spun. Nu sunteţi de acord cu mine?

Că vezi „osatiplaca.ro” pe zid nu e mare lucru, dar daca intri pe site-ul lor, e, acolo gasesti marea atractie: „2 ani de electrocutare.ro party”. Let’s party then!:)

„1989-2009 Degeaba” nu este un manifest al revoluţionarilor, ci un concert Tudor Gheorghe pe care bucureştenii îl pot vedea în decembrie.

Îmi place cum se vede magazinul Zara de la Unirii dacă te duci mai mult în spate pe straduţa din faţa lui:) :

 După curs o pornesc pe Moşilor şi surprind un schimb de replici care mă înveseleşte: „-Şi acum o să aşteptăm în frig?!!!”, „-Nu, o să aşteptaţi în cald!”.

 A doua zi dimineaţă merg să vizitez Muzeul Ţăranului Român, unde nu am mai fost decât la câteva târguri. Şi se vede că lucrătura nu e de ici, de colo…Trebuie să-ţi rezervi timp să petreci aici pe îndelete. „Ai ajuns în cer!”. Sunt în punctul cel mai de sus al unei podine botezate „Drumul vieţii”, dar pe care trebuie să mergi cu privirea în pământ. „Postul subţiază sângele, dar ridică inima şi apropie oamenii de Dumnezeu” scrie pe podea… Sunt lucruri ce ţi se pot părea direct adresate. Coborând, dai cu ochii de cuvinte din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel: „Rămâneţi întru dragostea frăţească. Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă, îngeri.”…Astfel de ocazii mă mai îmbie şi pe mine să citesc din Biblie…

Numai ce văd indicaţia către ultima cameră ce ne aşteaptă şi mă încearcă nişte dureri viscerale: „Ciuma.Instalaţie politică”. Ar fi putut fi vorba de orice, căci tot aş fi parcurs încăperile cu o senzaţie de neplăcere. Dar găsesc un slogan hazliu. Acum da, hazliu: „Nu ştii? Te învăţăm! Nu poţi? Te ajutăm! Nu vrei? Te obligăm! „. Ceea ce îmi aminteşte de un banc auzit acum, în decursul campaniei electorale. Şedinţă de partid într-un sat. „-Oameni buni, acum, că a venit la putere Partidul Comunist, veţi putea avea orice!”. „-Chiar orice?!!!”. „-DA! Nu ţi-am spus?!!” Se gândeşte nea Ion şi mai riscă o întrebare: „-Şi dacă o să vreau să mănânc friptură de iepure o să pot să mănânc friptură de iepure?!!”. „-Evident! Nu ţi-am spus că o să ai tot ce vrei?!”. Mirat, mai cugetă puţin nea Ion: „-Păi, şi dacă n-o să-mi placă?!”. „(aluziv)-O să-ţi placăăă….”

Trec din curiozitate şi pe la biserica Mavrogheni, unde cred că recunosc o fetişcană pe care am reţinut-o cândva de la Antim.

După-masă, pornesc către Cinema City în AFI Palace Cotroceni. 137. „-Bunicule, ce înseamnă „mizeră”?” , „-De ce? Unde ai văzut?”, „-Uite-acolo pe afiş: „Ţi-a fost teamă de o pensie mizeră? Nu ai scăpat! Schimbă-l pe Băsescu” „…Zarurile fuseră aruncate şi de data asta….Cine este Danny Huwé care a înlocuit numele pieţei noastre Răzoare?!! A, un jurnalist belgian împuşcat din greşeală la Revoluţie…Mergeam des în Mall Vitan, însă o vreme nu am călcat prin mai modestul River Plaza Mall din Vâlcea. Nu mă simt chiar în largul meu în astfel de spaţii. Judecând şi după asta, se poate spune că la 35 de ani eşti bătrân…Nu mă atrag filmele de la IMAX. : )Tânărul de la bilete mă asigură că nu s-a speriat la filmul cu brontozauri: ). Ei, eu venisem pentru „Katalin Varga”. Cu o jumătate de oră înainte de spectacol sunt rugată să îmi aleg un loc în…sala goală! Când credeam că voi asista ca într-un uriaş home cinema, home alone, a mai venit o fată care s-a oprit puţin în loc şi, după ce pesemne s-a obişnuit şi ea cu ideea a exclamat „Wow!Frumos!”.

Eu nu am regretat că mi-am făcut şi hatârul ăsta. Prea s-a vorbit mult de filmul acesta! Ba chiar aseară a mai primit un premiu „Descoperirea Europeană a Anului ” la European Film Awards.

Dacă nu aţi văzut filmul, vă rog să nu citiţi ce voi scrie eu în continuare despre el.

Ah, trebuie să sistematizez cumva vorbele astea pe care le-am notat pe carneţele în noaptea ce a urmat sau le-am citit pe net…Câte ore o să îmi ia?! : )

So, aş fi preferat să nu am cunoştinţă despre subiectul filmului înaintea vizionării, deşi unii au comentat că acţiunea nu este uşor de urmărit. Nici mie nu mi-a fost clar dintru început când se petrecea scena sprinţarului dans unguresc. Ce recomandare a filmului am întâlnit?: „Dacă, însă, sunteţi în dispoziţia necesară unui film de artă, Katalin Varga nu trebuie ratat.”. Cum o fi dispoziţia asta?! E aşa mare scofală să mergi să vezi un film?!

Exceptând câteva exagerări şi  interpretări mai puţin credibile în general în film, mi s-a părut că Hilda Peter a fost o Katalin Varga foarte convingătoare, încât, după ce am auzit că joacă la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca, îmi este greu să mă decid dacă să merg să o văd acolo sau nu…

: ) A fost o Katalin Varga atât de convingătoare, încât poate să fie o Hilda Peter fără putere de convingere.

Faţă de criticile pe care le-am citit, nici nu mi-a dat prin cap să fac legătura cu „Baltagul” sau „Twin Peaks”! Şi coloana sonoră nu mi-a lăsat o impresie memorabilă. A fost acolo, probabil, potrivită, dar fără ceva care să mi se pară notabil. Cel mai temperamental caracter mi s-a părut soţul lui Katalin. Nu aş putea spune dacă este clar că Antal regretă şi cât este de afectat de moartea soţiei (ce gest extrem! o despărţire mi se părea mai adecvată!). Am admirat curajul lui Katalin, pe care i-l pomeneşte şi ucigaşul (ce personaj înşelător!). Nu mi-a fost evident iniţial faptul că ea îşi pune în cap să se răzbune. Violenţă în lanţ, dar fără exces de scene sadice. Se speculează şi că ucigaşii lui Katalin sunt printre puţinele personaje care vorbesc româneşte. Dar cu ce accent?!! Mă întreb dacă nu se exagerează drama, scăzând astfel şi şansele de vindecare (dacă există) mai rapidă a victimelor. Cineva acuză filmul de „păşunism”, lucru ce nu mi-a sărit în ochi. Ar fi putut, dacă şi pozele mele au fost etichetate astfel?! (o să pun pe blog, căci nu mi-e ruşine şi nu pot să mă dezic de ele). Splendide filmările din Harghita!

Finalul e neaşteptat, cu atât mai mult cu cât părea că lucrurile se vor îndrepta.

Asocierea mea imediată a fost cu Match Point-ul lui Woody Allen. M-am întrebat dacă regizorii rezolvă ura pe care o au pentru anumite personaje ucigându-le, dacă e o cale de eliberare…

Recunosc că scrisul ordonează. Atât cel expus, dar şi cel care rămâne ascuns.

O plimbare cu zâmbetul pe buze pe culoarele Las Ramblas, Oxford Street sau Champs-Élysées ale mallului.

La ieşire, simt nevoia să ascult o trupă de rock industrial. Ram….-Du… Oare din solidaritate cu personajul principal, pentru că am avut de îndurat prea multă agresiune pe parcursul filmului sau cu efectul votkăi pe care o luau ruşii înainte de ofensive?

Pe drum, observ că cele mai multe spaţii de la parterele blocurilor sunt cofetării, magazine de calculatoare, bănci şi magazine de optică.

Florăriile de la Eroilor sunt mult extinse faţă de ce ştiam…

Pasajul de la Universitate este foarte viu şi foarte vesel, chiar dacă e ora când tinerii creatori de bijuterii care de care mai colorate îşi închid standurile.

O tânără din Taiwan care a primit ilustrata mea cu vechiul Bucureşti de la MMB o găseşte „retro-chic” : ) .

De la târgul de la Dalles mi-au plăcut nişte decoraţiuni de pom din mirodenii şi icoane pe sticlă cu un contur foarte fin, pe care nu ştiu cum îl reuşeşte.

Staţia de metrou Dristor 1 găzduieşte o expoziţie de fotografie organizată de asociaţia „Bucureştiul meu drag!” :  „Iconostase bucureştene” . Asta până în 4 ianuarie anul viitor.

Credeaţi că filmul s-a terminat? Eu o să merg acum să o răzbun pe Katalin.

End-user

 

 

 

Pagina următoare

%d blogeri au apreciat asta: