Decembrie 6, 2009

Trandafirul moşului-Iulia Haşdeu

Posted in Farmec arhaic tagged , , , la 12:50 pm de adria74

A fost odată un moş, numit Moş Stan; el era foarte bătrân, dar părea fericit; avea o căsuţă cu o grădiniţă minunată. Dar, minune mare! Moşul nu lucra niciodată, nu făcea niciodată nimic; sta, se plimba sau dormea, dar nu-l vedeai lucrând niciodată.

Ţăranii se gândeau, se socoteau: ce-o fi asta? Nu ştia nimeni. Într-o zi veniră doi băieţi –fiii arendaşului-, Ion şi Vlad şi intrând în grădină îl găsiră pe moş, care se plimba fluierând.

-Ei, bună ziua moşule! Strigară băieţii sărind şi alergând; ce mai faci?

-Mulţumim, băieţi, dar voi ce vreţi?

-O rădăcină de mărar să ne dai, te roagă mama, răspunse Vlad.

-Ei, luaţi cât vreţi, zise moşul fără a se uita la copii.

-Cum, cât vrem? Mama a spus: o rădăcină, noi luăm o rădăcină, mai zise Ion. Haidem să căutăm Vlade, doar om găsi-o noi.

Şi căutând, nu băgară de seamă că Moş Stan se tot învârtea pe lângă o floare, pe lângă un trandafir alb, frumos de-ţi lua ochii. În fine, căutând, Vlad observă că moşul ascundea ceva; se apropie de el, se uită peste umărul lui şi începu să strige:

-Ioane, Ioane, vino iute! Vezi ce trandafir frumos! O, e minunat!

-Taci, păcătosule! răcni moşul dându-i brânci; nu te uita la trandafirul meu că o păţeşti!

-Dar de ce, moşicule? Eu nu-i fac nimic, păcatele mele! Numai m-am uitat la dânsul.

-Fugi de-aci, nărodule, că-ţi dau una!mai strigă moşul înfuriat. Plecaţi, să nu vă mai văd!

-Ei, iete că plecăm! Mai ziseră copiii speriaţi şi plecară-n fuga mare.

Moşul, după ce plecară copiii, se întoarse cu jale spre frumosul trandafir.

-Vai, te-au descoperit, floarea vieţii mele! zise el, ce păcat! Dar dacă te vor fura?

-Nu, răspunse trandafirul, tu eşti un om nebun, un bătrân răutăcios. Eu îţi fac tot binele de care te mulţămeşti astăzi. Fără mine ai fi sărac, ai fi nenorocit; eu îţi dau bogăţie, fericire, sănătate, şi toate acestea cu condiţia să fii bun, blând, să mă ţii la tine în grădină şi să mă uzi de douăsprezece ori pe zi. Tu nu împlineşti niciuna din aceste condiţii; mai întâi nu eşti nici bun, nici blând. Nu dai la săraci, nu faci milostenie; toate le dai pentru bani, cu toate că nu dai niciun ban pe nimic. Mai adineauri chiar, cum te-ai purtat cu băieţii aceia care nu ţi-au făcut nimic?

-Ba, mi-au făcut: s-au uitat la tine!

-Ei, şi ce fac cu asta? Ei m-au privit, m-au admirat, făcutu-ţi-au vreun rău? Ce adică, tu voieşti să nu mă mai vadă nimeni? Pentru ce sunt eu aici atunci? Numai pentru ca să-mi petrec puţinele zile ce mi le-a dat Dumnezeu cu un bătrân anost ca tine? Şi nimeni să nu poată să mă vadă măcar?! Nu, mi s-a urât! O să plec şi o să te las singur.

-Floare rea, tu mă urăşti! Lasă, o să te învăţ eu minte! Strigă moşul supărat. N-o să ai apă diseară.

-Cu atât mai bine, o să mor şi o să scap de tine!

-Of! Îmi vine să te tai în bucăţi!

Moşul era furios; el intră în casă şi nu mai ieşi afară până a doua zi dimineaţă.

Se sculă cam îngrijorat, se temea ca nu cumva floarea să fi plecat. El alergă iute în grădină. Nenorocire! Trandafirul nu mai era acolo! Căută în sus, căută în jos, în zadar! Floarea dispăruse.

Alergă moşul la arendaş, tatăl lui Ion şi al lui Vlad; intră cu o falcă în cer şi cu alta în pământ:

-Mi-aţi luat trandafirul, pungaşilor!

-Ce, moşule, ai înnebunit? Dar de unde până unde, că niciun trandafir n-avem!

-Cum n-aveţi? Haidem în grădină, să vedeţi!

-Haidem!

În mijlocul grădinii se înălţa mândru trandafirul alb al moşului. Vlad şi Ion se jucau pe iarbă.

-Scoateţi-mi trandafirul afară şi daţi-mi-l! strigă moş Stan.

Toţi traseră, puseră toate puterile lor spre a scoate trandafirul, peste putinţă! Atunci, deodată trandafirul dispăru şi în locul lui apăru o frumoasă femeie îmbrăcată în alb şi cu un baston de aur în mână.

-Moşule, zise ea, află că sunt Zâna Florilor; mi-a fost milă de tine şi m-am prefăcut într-un trandafir pentru a te ajuta; da, eu te-am ajutat, însă văzându-te rău, zgârcit şi nemilos iar pe urmă aşa de egoist încât nu vroiai să mă privească nimeni, m-am depărtat de tine şi am venit aici. Şi acum îţi zic adio pentru totdeauna şi îţi făgăduiesc că dacă vei fi bun, milos şi muncitor, voi continua să te protejez chiar din ţara zânelor, unde mă duc.

Iulia Haşdeu

micul meu dar pentru prichindei de Moş Nicolae

Anunțuri

1 comentariu »

  1. Romeo0971 said,

    am citit-o. mi-a placut


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: