martie 19, 2010
Feel Kunisada
Doar două zile, până duminică, pentru a pătrunde pe tărâmul magic al imaginilor lumii trecătoare create de un reprezentant de seamă al şcolii Utagawa, Kunisada (1786-1865). Îl găsiţi în spaţiul generos al Sălilor Kretzulescu ale Muzeului Naţional de Artă, într-un ambient cât se poate de nimerit. Sunt lucrări din colecţia de artă japoneză a Secţiei de Artă Orientală alese şi scoase la lumină de doamna Carmen Brad, specialist în arta extrem orientală, care a avut salutara iniţiativă de a organiza pe parcursul lunilor precedente şi câteva vizite în care a fost ghid celor veniţi să admire expoziţia. Muzica clasică japoneză din fundal este un fericit complice, discret, pentru gravurile cu suflet în care ne sunt înfăţişate femei frumoase-curtezane şi gheişe-, scene din teatrul kabuki, evenimente istorice sau ilustraţii ale unor scrieri literare.
Este principalul stil de gravură japoneză din epoca Edo (vechea denumire a oraşului Tokyo), ukijo-e, care înseamnă chiar „imagini ale lumii trecătoare”. „…Să trăieşti numai pentru clipa de faţă, să îţi întorci întreaga atenţie numai pentru plăcerile lunii, ale zăpezii, ale cireşilor înfloriţi şi frunzelor de arţar; să cânţi melodii, să bei vin, ne desfătăm doar plutind, alunecând; refuzând să fim mâhniţi, ca un tâlv plutind odată cu şuvoiul râului: aceasta este ceea ce numim lume trecătoare…” (Asai Ryoi, „Poveşti ale lumii trecătoare”, ca.1661).
Expoziţia cuprinde 63 de xilogravuri policrome, aşa-numitele nishiki-e, „imagini de brocart”, unele lucrate împreună cu Hiroshige I, marele peisagist, sau cu Hiroshige II, elevul şi ginerele acestuia din urmă.
Desenator prolific, apreciat de colecţionarii de artă occidentali, Kunisada a influenţat pictorii impresionişti, postimpresionişti sau reprezentanţi ai curentului Art Nouveau . Un exemplu este Gustave Moreau cu a sa Sappho de la Muzeul Victoria şi Albert din Londra.
Este vreme de delectare şi reexaminare, este vreme şi pentru un răgaz îmbucurător în faţa bisericii Kretzulescu, alături de librăriile ortodoxă, Humanitas şi Anthony Frost, mângâiaţi de soare şi poate vizitaţi de porumbei ce gânguresc.
ER: There are two more days an exhibition of Japanese woodcuts from the Edo period (1620-1867) is open. There are 63 works (nishiki-e, „brocade picture”) of a prolific artist, who inspired also Impressionist, Post-Impressionist and Art Nouveau painters, Utagawa Kunisada. His subjects were beautiful women, the kabuki theater, literary classics and historical subjects. These are the „pictures of the floating world” (ukiyo-e) underlined by Asai Ryoi : „… Living only for the moment, turning our full attention to the pleasures of the moon, the snow, the cherry blossoms and the maple leaves; singing songs, drinking wine, diverting ourselves in just floating, floating; … refusing to be disheartened, like a gourd floating along with the river current: this is what we call the floating world…”
Ramona said,
martie 24, 2010 la 4:25 pm
Adriana, pana nu mi-ai spus despre „branduse in culori diferite”, eu nu stiam ca ele pot fi si altfel decat mov.
Ce chestie:)
Am dat o cautare pe net si am vazut astfel branduse galbene si albe. Sunt foarte frumoase.
A:Indiferent de culoare, ne infrumuseteaza viata. Gandindu-ma la treaba asta, am constatat ca iubesc in special florile salbatice -mai ales cele mov (violet :P) (vezi si lacramioarele, si clopoteii),dar si dezghetatii ghiocei si cocarai- pe care le pot gasi in peregrinari. Unele mi-au ramas in minte foarte vii si foarte placute. Poate prima data am vazut o mare de branduse undeva in apropiere de Coloana Infinitului, iar mai de curand in padurea montana de la Sambata de sus. Rare momente de gratie…La cat mai multe!