Martie 27, 2010

Comoara pocăinţei-Ioan Lindul(1)-2:4

Posted in Rugăciuni şi tâlcuiri la rugăciuni, Sfaturi duhovniceşti . Cuvinte de folos tagged , , , , , , la 5:52 pm de adria74

Smerita interpretare a troparelor Marelui Canon al sfântului Andrei Criteanul de către Ioan Lindul, Arhiepiscopul Mirelor(+1796)

Cântarea a doua – Troparul al 4-lea

Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; ci, ca lui Petru, întinde-mi şi mie mâna Ta.

Numai prin strădaniile noastre, este cu neputinţă să scăpăm de valurile patimilor şi ale întristării. De aceea, să cerem cu credinţă fierbinte ajutorul lui Dumnezeu.

Într-o noapte, ucenicii lui Hristos se aflau într-o corabie, în Marea Galileii, şi se îndreptau spre Betsaida. Pentru că vântul se înteţise şi le era potrivnic, se chinuiau vâslind printre valuri. Iisus rămăsese singur pe ţărm ca să Se roage. Spre dimineaţă, Domnul S-a apropiat de ei, umblând pe mare, iar ucenicii Săi s-au speriat, crezând că e nălucă, şi au strigat de frică. Dar Iisus i-a liniştit spunându-le: Îndrăzniţi! Eu sunt;nu vă temeţi! Petru i-a răspuns: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. Vino, i-a răspuns Domnul. Atunci Petru a coborât din corabie şi a început să păşească pe apă fără să se scufunde. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat: Doamne, scapă-mă! De îndată, Iisus Şi-a întins mâna, l-a apucat pe Petru şi i-a spus: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Cum s-au suit în corabie, vântul s-a potolit (Matei 14,22-23; Marcu 6,45-51).

În acelaşi fel şi noi, atunci când suntem cuprinşi de viforul mării învolburate a acestei vieţi, când suntem înconjuraţi de multe ispite şi tristeţi, care ne lovesc la fel ca vânturile puternice, să fim cu băgare de seamă, ca nu cumva să avem încredere numai în puterile noastre şi să ne scufundăm fără ajutorul lui Dumnezeu. Atunci când omul nu este întărit de Creatorul său, el este ca o furnică slabă dinaintea diavolilor puternici şi înspăimântători. Cum poate omul să lupte împotriva lor? Lucrul acesta nu numai că ar fi necugetat, dar ar însemna şi o îndrăzneală primejdioasă a unei minţi pline de mândrie. Firea omenească neputincioasă nu poate birui nici patimile, nici păcatul şi nici pe demoni. Acestea sunt răpuse numai de atotputernicia lui Dumnezeu.

Dacă patimile şi încercările ne lovesc la fel ca valurile înspumate ale mării, să nu ne pornim împotriva lor folosind puterea şi cunoştinţele noastre. Nu vă împotriviţi celui rău(Matei 5,39) singuri. Să strigăm cu credinţă fierbinte către Acela Care poate să ne mântuiască, să chemăm numele lui Iisus Hristos, aşa cum a făcut şi Apostolul Petru, spunând: Doamne, scapă-mă. Iar dacă auzim cuvintele: Pentru ce te-ai îndoit, puţin credinciosule?,  să nu ne pierdem îndrăzneala şi să nu deznădăjuim. Dimpotrivă, să ne rugăm cu mai multă sârguinţă. Văzând că stăruim în rugăciune, Domnul va întinde nevăzut mâna Sa şi ne va trage către Sine, departe de valurile sălbatice ale ispitelor. După aceea, va intra în corabia sufletului nostru, iar atunci vântul drăcesc se va potoli şi noi ne vom umple de pace şi de linişte. Astfel, vom călători pe marea acestei vieţi fără primejdie şi fără frică de naufragiu. Iar atunci când vom muri, sufletul nostru îşi va găsi sălaş în portul liniştit al fericirii sfinte, iar trupul se va întoarce în pământ până în ziua învierii de obşte, când va învia, se va uni din nou cu acelaşi suflet şi va fi răpit pe nori, ca să-L întâmpine în văzduh pe Domnul, Care va veni din cer cu putere şi cu strălucire multă. Atunci, El va veni să judece întreaga omenire şi să răsplătească pe fiecare după faptele sale.

Să dea bunul Dumnezeu ca în acea zi înfricoşătoare să ne aflăm şi noi printre cei drepţi, care vor sta de-a dreapta Sa, şi nu printre călcătorii de lege, care vor şedea de-a stânga. Preabunule şi preamilostive Doamne Iisuse Hristoase, nu ne părăsi pe noi! Nu ne lăsa pe noi, nevrednicii, să plecăm din această viaţă nepocăiţi şi neîndreptaţi, ca să nu şedem, osândiţi şi ruşinaţi, de-a stânga Ta. Ajută-ne ca să ne încredinţăm sufletele smerite în preacuratele Tale mâini şi să şedem cu vrednicie de-a dreapta Ta! Amin.

Comoara pocăinţei, Editura Egumeniţa, Galaţi 2005

ER: This is a meditation on the Great Canon of Saint Andrew of Crete, known as the Canon of Repetance, which is sung during Great Lent.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: