Cuvinte care se pierd-Julien Green

mai 12, 2010

Cuvinte care se pierd-Julien Green

Nu voi mai reveni asupra acestui subiect, dar am fost întotdeauna consternat la gândul tuturor cuvintelor sclipitoare care se pierd, la Paris sau în alte părţi. Când te gândeşti că Marcel Proust vorbea efectiv ore-n şir ca să-şi amănunţească părerile despre lume, descriindu-i frumuseţea subtilă şi schimbătoare în faţa unor bărbaţi şi femei care n-o vedeau întotdeauna, cu toate că trăiau în ea…Iar aceştia plecau, ducând într-un colţ al memoriei câteva din frazele lui minunate, pline de meandre şi se gândeau ce fiinţă ciudată şi fascinantă mai era Marcel ăsta, o , atât de complicat, atât de îngrozitor şi anormal de inteligent! După o zi sau două, alte lucruri le preocupau spiritul; atunci voiau să-şi aducă aminte că Marcel spusese aşa şi pe dincolo, îl citau conştiincios şi alandala prietenilor lor şi îşi spuneau: “Ce deştept sunt că am reţinut această remarcă a lui Marcel despre o furtună îndepărtată gângurind ca o turturică sau despre o uşă al cărei scârţâit aduce cu primele măsuri din Lohengrin – sau poate Parsifal?” Din fericire, unele din aceste remarci se regăsesc mai târziu în cărţile sale, dar multe s-au pierdut pe vecie, în timp ce discursurile greoaie şi total lipsite de importanţă ale senatorilor sunt păstrate veşnic în Arhivele Statului, unde să sperăm că nişte dinţişori mici şi foarte lacomi le vor veni până la urmă de hac.

 Julien Green, Omul şi umbra sa

I will not return to this subject, but I was always dumbfounded at the thought of all the brilliant words that are lost, in Paris or elsewhere. When you think Proust actually talking for hours to length his opinions about the world, describing its subtle and changing beauty before men and women who will not always see, though living in it … And they went, taking in a corner of their memory some of his great phrases, full of meanders and thinking how strange and fascinating guy is this Marcel, oh, so complicated, so awful and abnormally intelligent! After a day or two, other things concerned their spirit; then they wanted to remember that Marcel had said so and beyond, they quoted him conscientious and higgledy-piggledy to their friends and they were saying: ” How smart  I am to remember this remark of Marcel about a distant storm cooing as a turtledove or a squeaky door resembling the first steps of Lohengrin – or Parsifal?” . Fortunately, some of these remarks can be found later in his books, but many have been lost forever while heavy and totally unimportat speeches of the senators are always kept in State Archives, where hopefully some small and very greedy denticles will eventually sort them out.

Julien Green-Man and his Shadow

Legătură permanentă