Iunie 23, 2010

Caravaggio- art-house film by Derek Jarman

Posted in Capo d'opere tagged , , , , , la 6:47 pm de adria74

Mai degrabă eseu poetic inspirat de viaţa şi de opera lui Caravaggio decât biografie filmată după criterii hollywoodiene, filmul lui Derek Jarman este o călătorie într-un univers straniu şi atemporal, în care costumele de secol al XIV-lea coexistă cu maşinile de scris, calculatoarele de buzunar şi bicicletele. Ieşit din toate tiparele, comparabil doar cu „Satyricon”-ul lui Fellini sau cu ecranizarea după „1001 de nopţi” semnată de Passolini, filmul cu Caravaggio are meritele lui incontestabile:recrearea vizuală a picturilor, câteva explicaţii din context despre meşteşugul picturii (de la prepararea vopselelor la organizarea modelelor, în fundalul filmului există suficientă informaţie corectă de epocă), o poeticitate aparte şi un fir narativ-amoros. Pornind de la momentul în care marele pictor a cunoscut-o pe femeia pentru care a ucis un om şi până la calitatea personajelor, Jarman elaborează un story credibil, deloc liniar din punct de vedere temporal. Rezultă un film art-house britanic.

 Cristi Mărculescu, critic de film/Adevărul TV

Rather poetic essay inspired by the life and work of Caravaggio than biography filmed upon Hollywood criteria, Derek Jarman’s film is a journey into a strange and timeless universe, where XIVth century costumes coexists with typewriters, pocket–computers and bikes. Out of all the usual standards, comparable only with Fellini’s „Satyricon” or screening after „Arabian Nights” signed Passolini, the movie with Caravaggio has its undeniable merits: visual recreation of paintings, some explanation about the art of painting (from the preparation of paints to the organization of models, there is enough correct information on the epoch in the background), a unique poetics and a narrative-amorous clue. From the time the great painter met the woman for which he killed a man and to the quality of characters, Jarman develop a credible story, not at all linear in terms of time. The result is a British art-house film .

Cristi Mărculescu, film critic/Adevărul TV

♦ va fi difuzat la 22.35 de Cinemax/ will be broadcast at 22.35 (RO) by Cinemax  

♦ îl puteţi privi pe YouTube pe canalul lui ErunameKoster/ you can watch it on YouTube on ErunameKoster channel:

with a dedication to (attn:) Olga

 

 

 

Anunțuri

Iunie 9, 2010

…fără cuvinte/wordless…(21)

Posted in ...fără cuvinte tagged , , , , , la 10:12 pm de adria74

Casă veche de cioban zugrăvită cu nuanţa de albastru „Mândră Mărie”/Old shepherd’s house painted in the shade of blue called „Proud Mary”- Muzeul Satului „Astra” Sibiu/”Astra” Village Museum Sibiu

O povară prea grea/A too heavy burden-Neagu Djuvara

Posted in Sfaturi duhovniceşti . Cuvinte de folos tagged , , , , la 9:24 pm de adria74

El nu fusese niciodată  limbut ca mine, dar acum îl găseam chiar taciturn. De unde m-aş fi aşteptat să fie nerăbdător să-mi povestească câte trăise în acei douăzeci şi trei de ani, lui nu-i venea să vorbească. Când s-au îngrămădit în sufletul tău prea multe, o prea grea povară, parcă nu mai poate ieşi. Parcă în silă îi scoteam mărturisiri, amănunte, amintiri. Chiar după ani, când voi izbuti să-l aduc lângă mine, la Niamey, va rămâne multă vreme închis. Îi vor trebui ani de zile de trăire în libertate până când să răbufnească deschis toată ciuda. Toată amărăciunea, indignarea, suferinţa, exasperarea acumulate în douăzeci şi nouă de ani. De-abia atunci au izbucnit cu furie, multe detalii revenind repetitive, pesemne cele mai revelatoare, ale celor mai stridente imbecilităţi; sau cele care-l siliseră la cea mai mare umilinţă îndurată în tăcere, în mânie reţinută acum reveneau la suprafaţă cu aceeaşi acreală, dar barem cu un fel de uşurare de a o putea împărtăşi cu altul.

Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie(1948-1990), editura Humanitas, p.291

(După 23 de ani , Neagu Djuvara, consilier diplomatic în Niger, îşi reîntâlneşte fratele, medicul Răzvan Djuvara)

 – ♦ –

He was never talkative as me but now I found him very silent. I would expected him to be eager to tell me how much he experienced in those twenty three years, he did not come to speak. When too much bulking in your heart, a too heavy burden, it seems it can not escape. I took  out from him reluctantly  confessions, details, memories. Even after years, when I managed to get him near me at Niamey, he will long remain withdrawn. It will be years of living in freedom until all the grudge will flare up. All bitterness, indignation, pain, exasperation gained in twenty-nine years. It was only then when they erupted with anger, repetitive details aside, apparently the most revealing, of the the most strident silliness; or those who had forced him to the greatest humiliation endured in silence, anger withheld, and now coming out on the surface with the same tartness, but at least with some kind of relief that it can be shared with another.

Neagu Djuvara, Recollections from Exile (1948-1990), Humanitas Publishing House

(After 23 years, Neagu Djuvara, Diplomatic Adviser to the Government of the Republic of Niger, meet again his brother, Dr.Răzvan Djuvara)

◊ my translation

%d blogeri au apreciat asta: