Iunie 23, 2010

Caravaggio- art-house film by Derek Jarman

Posted in Capo d'opere tagged , , , , , la 6:47 pm de adria74

Mai degrabă eseu poetic inspirat de viaţa şi de opera lui Caravaggio decât biografie filmată după criterii hollywoodiene, filmul lui Derek Jarman este o călătorie într-un univers straniu şi atemporal, în care costumele de secol al XIV-lea coexistă cu maşinile de scris, calculatoarele de buzunar şi bicicletele. Ieşit din toate tiparele, comparabil doar cu „Satyricon”-ul lui Fellini sau cu ecranizarea după „1001 de nopţi” semnată de Passolini, filmul cu Caravaggio are meritele lui incontestabile:recrearea vizuală a picturilor, câteva explicaţii din context despre meşteşugul picturii (de la prepararea vopselelor la organizarea modelelor, în fundalul filmului există suficientă informaţie corectă de epocă), o poeticitate aparte şi un fir narativ-amoros. Pornind de la momentul în care marele pictor a cunoscut-o pe femeia pentru care a ucis un om şi până la calitatea personajelor, Jarman elaborează un story credibil, deloc liniar din punct de vedere temporal. Rezultă un film art-house britanic.

 Cristi Mărculescu, critic de film/Adevărul TV

Rather poetic essay inspired by the life and work of Caravaggio than biography filmed upon Hollywood criteria, Derek Jarman’s film is a journey into a strange and timeless universe, where XIVth century costumes coexists with typewriters, pocket–computers and bikes. Out of all the usual standards, comparable only with Fellini’s „Satyricon” or screening after „Arabian Nights” signed Passolini, the movie with Caravaggio has its undeniable merits: visual recreation of paintings, some explanation about the art of painting (from the preparation of paints to the organization of models, there is enough correct information on the epoch in the background), a unique poetics and a narrative-amorous clue. From the time the great painter met the woman for which he killed a man and to the quality of characters, Jarman develop a credible story, not at all linear in terms of time. The result is a British art-house film .

Cristi Mărculescu, film critic/Adevărul TV

♦ va fi difuzat la 22.35 de Cinemax/ will be broadcast at 22.35 (RO) by Cinemax  

♦ îl puteţi privi pe YouTube pe canalul lui ErunameKoster/ you can watch it on YouTube on ErunameKoster channel:

with a dedication to (attn:) Olga

 

 

 

Anunțuri

5 comentarii »

  1. Vladimir B. said,

    Nu stiu cum ai descoperit tu pe Derek Jarman, iar eu am avut o revelatie cu adevarat sa aflu despre el cetind un interviu cu nebuna de Tilda Swinton, textul ei se numeste A Letter to a Boy, este un fel de crez propriu asupra universului cinemaului, iar Derek ocupa in formarea ei ca artist – un loc esential. Bun, intre timp am cumparat si o carte cu minunata gradina a lui Jarman…Tipul a fost un artist adevarat!
    Cum si Tilda e. Cred ca filmul Michael Clayton (2007) il poti gasi pe tarabe, a aparut DVD-gadget la Ziarul Sporturilor. Recomand cu caldura, mai ales pentru rolul ei…

    • adria74 said,

      Îţi sunt recunoscătoare pentru rânduri, informaţii, inteligenţă, bun gust şi sensibilitate, sunt lucruri care chiar ridică moralul 🙂 (sunt foarte serioasă!). Eu a trebuit doar să mă duc la o colegă de liceu care să accepte să mă găzduiască peste noapte şi care să aibă Cinemax în „grila de programe”. Bine, trebuie să deschizi întâmplător televizorul la momentul potrivit şi să dea Domnul să aveţi gusturi comune, cel puţin în ceea ce priveşte o „peliculă” (?) numită „Caravaggio”. Lena-Tilda îţi taie respiraţia, dar Tilda nu îmi spune nimic, îmi este antipatică, dealtfel nici nu am recunoscut-o (!) în rolul femeii din ▲ amoros, am realizat după ce mi-ai spus. Voi avea însă răbdare şi curiozitate să citesc cândva textul indicat. Dorinţă mai mare de aprofundare a subiecţilor Jarman şi Caravaggio. Îţi vine să crezi că există imagini cu grădina lui Jarman pe flickr?!!! Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult (setul e acolo…). Doamne, dar tu unde ai găsit cartea?!!! Mai sunt câteva titluri interesante pe Amazon, dar aproximativ intangibile pentru mine, unde mai pui şi că nu m-am iniţiat în folosirea serviciului. Despre Michael Clayton trebuie să mai citesc înainte de a face sau nu achiziţia. Apropo, să fie 1-2 filme pe an la cinematograful (unicul!) din Râmnicu Vâlcea care să prezinte interes pentru mine (gusturile lumii sunt dezamăgitoare, sincer şi fără fandoseli/ciudăţenii)(nimeni nu poate face nimic?!!) şi am ratat o perioadă de difuzare. Era „omul care se holba la…”….”capre” 😀

      Cartea este o minunăţie, preţioasă, fermecătoare şi ilustraţiile din „Poveştile ruseşti”-o comoară, un „dar” neaşteptat. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta şi alte câteva lucruri pe care le-am întâlnit şi care m-au făcut să cad în admiraţie şi pe care sper să le aduc cândva şi pe blog (sunt pomenite în treacăt pe Facebook).

      Merci donc.

  2. Vladimir B. said,

    Textul Tildei este în curs de traducere, îl voi afişa eu într-o bună zi la mine pe blog!
    Cartea cu grădina lui Derek am găsit-o absolut întâmplător la Cărtureşti, zăcea probabil de multă vreme, şi se prăfuia: astfel de lucruri nu interesează pe prea multă lume, căci dacă nu ai feeling pentru atare frumuseţi, şi nu încerci să le afli rostul, e degeaba apropierea…eu bunăoară, am apucat să înserez în propria grădină mici „accesorii” din piatră sau lemn, ca să încerc să imit acel „aer zen”, care se degajă din instalaţiile lui Derek. De fapt nu e vorba despre imitaţie, ci o refacere a unei atmosfere similare, minus clima de acolo, minus vegetaţia specifică. Ştii că Derek era şi grădinar, aşa se declara?…căra cu o desagă pietre, pentru a le împrăştia printre obiecte şi plante. Reproducea un soi de „paradis pierdut”, închipuit, adus la scară mică…
    Merci de aprecieri.

    • adria74 said,

      Îmi cer scuze că răspund abia acum, dar este bine (informaţii noi, recitirea a ceea ce spuneam, lucruri de care am şi uitat în supărare-se pare că am nevoie permanent de descoperiri fantastice şi un sentiment de reuşită a ceea ce consider superior). Da, am citit fugitiv într-un articol românesc că era şi grădinar, de unde se vede că nu este totalmente trecut cu vederea, însă nu ştiu în ce măsură este cunoscut/apreciat. Din punctul meu de vedere, ar trebui să aibă parte de multă preţuire. Mă gândesc şi eu dacă nedreptăţesc vreun artist pentru că nu sunt capabilă să simt şi să înţeleg-„Ne méprisez la sensibilité de personne. La sensibilité de chacun, c’est son génie.”(Baudelaire) (?). Hm, mi se pare discutabil.

      În ceea ce mă priveşte, nu mă văd apucându-mă curând de amenajarea/întreţinerea unei grădini. O singură floare a rezistat se pare stării mele de stress/nervozitate sau condiţiilor din vechiul apartament: Scyndapsus. 😀 Îi sunt deci cu adevărat îndatorată!

      Ştirea este o fotografie preafrumoasă cu Tilda, care defapt ilustrează un articol despre noul ei film, „I Am Love”. Deci surpriza zilei a venit astăzi din….Honolulu :D. Nu ştiu despre film, însă fotografia mi se pare absolut superbă, ireal de frumoasă! Nu ştiu să îţi explic, însă de astfel de lucruri am nevoie, astea mă bucură, astea îmi dau un sentiment de transcendere a…drojdiei, fie şi doar în forul meu interior. Sper să nu sune ciudat. „Vivez vite en fous!”:D, cum spunea cineva sau/şi „Restons zen”:D, altă replică pe care am considerat-o simpatică şi demnă de reţinut. Cele bune!

    • adria74 said,

      Duminică avem un film cu Tilda Swinton pe TV1000, ora 21:00 : Ape adânci (The Deep End)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: