aprilie 15, 2011

Arta japoneză-Tomoko Sato, editura Vellant -r

Posted in Capo d'opere tagged artă japoneză, japanese art la 9:11 pm de adria74

„Cu pliscul adânc înfipt în învelişul scoicii, /Becaţa nu poate a se desprinde, zburând în apusul tomnatic.”

Yadoya no Meshimori

Cucerită de seria , cu adevărat, de „artă în detalii” a editurii Vellant. Sunt patru volume documentate, structurate similar şi o concepţie grafică unitară, inovatoare şi admirabilă, care explorează Arhitectura modernă, Suprarealismul, Impresionismul şi arta japoneză în câte douăzeci de lucrări-construcţii reprezentative, perfecte pentru bucurarea sufletului sensibil, interesat, în general, de frumos. De bună seamă primul lucru pe care îl observi atunci când iei cartea la răsfoit este calitatea extrem de bună a hârtiei şi reproducerilor, precum şi decupajele inedite, ludice, care fac subiectul încă şi mai captivant.

Mă voi opri în câteva rânduri asupra volumului de artă japoneză, a cărui autoare este Tomoko Sato, care a studiat istoria artei în Anglia şi interferenţele culturale dintre Japonia şi Occident. După cum se va vedea, câteva asemenea notificări punctuale sunt exemplificate în carte. Aşa de pildă aflăm că tehnicile artei vestice au pătruns în Japonia odată cu răspândirea creştinismului, Katsushika Hokusai a preluat perspectiva occidentală şi cunoştinţele despre anatomia umană, Kitagawa Utamaro a fost numit un „Watteau al japonezilor” şi , pe de altă parte W.B.Yeats a fost influenţat de piesele Noh, Gustav Klimt a fost inspirat de opera lui Ogata Korin şi mai binecunoscută este influenţa japoneză în arta lui Van Gogh, ca şi pentru Gallé, Debussy sau Rilke.

Creaţiile selectate pentru ilustrarea artelor vizuale din perioada Edo (1615 – 1867) sunt din cele mai diverse:paravane, ceramică, rulouri, broderii, stampe , din diverse muzee ale lumii. Este o încântare să le priveşti, afli câte ceva despre contextul istoric, iar analiza mai amănunţită-în text,detalii de imagine, paletă de culori-îţi descoperă cu uimire frumuseţea din detalii pe care le-ai fi trecut cu vederea.

Eşti purtat printr-o mulţime de domenii: teatru, poveşti tradiţionale, istorie politică, religie; găseşti desigur câţiva termeni specifici de artă japoneză mai mult sau mai puţin consacraţi, unii plini de farmec, precum: “makura”-aluzie poetică, “uta”-poezie scurtă, “uki-e”-picturi plutitoare, “warai-e”-imagini ale râsului, efectul bokashi-gradaţia. Universul cromatic e şi el plin de frumuseţe-paletele sunt analizate. Mi-au rămas în minte pământiul de fond al “Priveliştilor şi siluetelor chinezeşti” a lui Nagasawa Rosetsu şi petele spontane de vopsea roşie care dau naştere florilor de prun de pe kimono-ul lui Sakai Hoitsu.

Sunt câteva lucrări celebre, precum “Marele val” sau “Aversă pe marele pod”, cu o minuţiozitate în explicarea detaliilor şi informaţii noi.

E şi o lume a florilor:cireş, prun, toporaşi, irişi, păpădie,ramuri de nandina. O lume poetică şi pe alocuri nu lipsită umor în alegerea subiectelor şi a titlurilor: păsări domestice, “Lumea colorată a fiinţelor vii”, “O ploaie neaşteptată”, “Poveştile lunii şi ale ploii”, “Poezia vieţii cotidiene”. O lume de tăcere, umilinţă, dragoste-dar şi desfrâu-, rafinament, simplitate, sensibilitate, frumuseţe, exil. Merită incursiunea. *****