FITS 2011/iunie 4(4)

mai 19, 2012

FITS 2011/iunie 4(4)

În câteva zile începe FITS2012, „Crize.Cultura face diferenţa”, iar eu nu am terminat de povestit experienţa mea de-o zi de anul trecut. Merită. O să încerc să o finalizez până la primul gong de anul ăsta-am şi eu o curiozitate, ca totul omul, dacă voi reuşi să fac treaba asta au ba..if I can  ..Back in time…. 2011…să continuăm plimbarea noastră la pas prin Sibiu, în zi de festival (al artelor spectacolului!).  După conferinţa de presă, la doi paşi, în Piaţa mică, te aşteaptă Bookfest Sibiu, cu oferte, prezentări de carte, o mulţime de achiziţii. Prietenii mai vechi (ت  de pe Facebook) îşi vor fi amintind probabil din anul de graţie 2010 şi  de simpatica mascotă Garfield care se plimbă printre standuri şi socializează cu cei mici şi cu cei mari. Cei mai atenţi, fideli şi interesaţi (ت deşi m-aş mira să fie vreunul), ei, da, de atmosfera relaxată de la lansările de carte ( „Cioran şi fascinaţia nebuniei“ + “Angelus”), cu Dan C.Mihăilescu, Denisa Comănescu, Simona Kessler şi Ruxandra Cesereanu în prim-plan. Deşi cu bani puţini, şi-n 2011 am plecat cu sacoşele pline de nu le mai puteam duce. Şi apoi: dă o fugă şi la expoziţia de fotografie din sala pimăriei din Piaţa Mare, unde am găsit şi o supriză frumoasă: cupoane de reducere de 5% la obiectele promoţionale ale festivalului pentru cei care au dat like paginii de Facebook a festivalului (please remmeber I have few for one fan who couldn’t be there…so, write to me). Şi aşa am pornit-o pe străduţele care duc din Piaţa Mare spre sala Thalia, şi din nou Teatrul Naţional, Sala Sindicatelor, şi repede către Facultatea de Litere şi Arte ca să ascult, ca în cadrul unui seminar, ceva despre „Scena occidentală şi reînnoirea ei prin „Orient” ”, o conferinţă susţinută de Zvika Serper (ISR / JPN) şi George Banu (FRA / ROU). Primul, profesor la Universitatea din Tel Aviv, cu specializări în Japonia, a vorbit despre esenţa teatrului japonez (mişcări abstracte şi mimesis), despre stilurile sale: Noh, Kyōgen şi Kabuki. Azi, când am avut de-a face, să spunem aşa, în mare, cu cultura poloneză, îmi dau seama că este puţin dificil să treci de la o cultură la alta, să te adaptezi, e vorba de alte stiluri şi alte stări. Cu atât mai mult cu cât cunoştinţele mele sunt limitate, destul de superficiale. Măcar îmi dau seama că există o adâncime. Aş vrea să vorbesc din perspectiva unui actor de teatru  Noh (chiar dacă, de fapt, femeile nu au voie să joace; există doar măşti feminine-pentru gelozie fiind bunăoară vreo 3). Actorul se pregăteşte timp de 7 luni, există o singură repetiţie şi o singură reprezentaţie, înaintea căreia, pentru o oră sau două, protagonistul nu face altceva decât să stea în linişte absolută, privindu-şi masca. Veţi fi observant şi dumneavoastră că în teatrul japonez nu există discurs….Apoi profesorul Banu a evocat-o pe actriţa Sadayakko,”gheişa care a sedus vestul”,  cea care l-a impresionat şi pe Meyerhold, şi regizori şi teoreticieni occidentali de prestigiu  fascinaţi de atracţia orientului: Brecht, Eisenstein, Grotowski, Eugenio Barba, Paul Claudel, Roland Barthes. Ei, şi s-a vorbit de un pod(cale) al florilor, hanamichi, parte a scenei unde spectatorii pun şi cadouri oferite actorilor. Conferenţiarul israelian a fost încântat de zilele petrecute cu studenţii  la actorie din Sibiu. Tatăl său era originar de undeva de lângă Chisinău, iar mama-poloneză. Am avut parte şi de proiecţii video şi  demonstraţii practice. Pe mâine, aşadar. Vom continua plimbarea.

ER. notes on a day of theatre festival in Sibiu, 2011. Edition 2012 starts in 25th of may.

Legătură permanentă