Aprilie 10, 2010

Sfântul Calinic de la Cernica

Posted in Evenimente, Mânăstiri, pelerinaje, Rugăciuni şi tâlcuiri la rugăciuni tagged , , , , , , , , , la 9:57 pm de adria74

La 20 octombrie 1955 era canonizat primul om cu viaţă sfântă de către Biserica Ortodoxă Română, sub păstorirea patriarhului Justinian. Se pare că alte biserici-surori ne-au luat-o cu mult înainte trecând în sinaxare sfinţi de neam român precum sf.Ioan Valahul sau sf.Antipa de la Calapodeşti¹, însă cel dintâi sfânt român canonizat oficial de BOR a fost făcătorul de minuni sfânt Calinic de la Cernica.

Atunci s-a citit o rugă pe care o putem înălţa şi noi spre laudă şi ajutor:

Cu inimi smerite şi cu glasuri nevrednice cutezăm a slăvi pe Atotputernicul Dumnezeu, cel ce prin darul şi iubirea Sa de oameni te-a dăruit nouă fierbinte rugător Prea Fericite Părinte Calinic, alesule între Sfinţi. Şi început al cinstirii tale celei de obşte făcând, cu umilinţă şi cu cutremur ne plecăm genunchii şi rugăciune înălţăm ţie, Sfinte Ierarhe, ascultător al Tatălui, următor al Fiului, alăută a Sfântului Duh, înger în trup, păzitor al fecioriei, vistiernic al neaverii, chip al smereniei; trezvitor al inimilor, luminător al minţilor, odrăslitor de ucenici, păzitor al pravilelor, chivernisitor al vieţii de obşte; ţie, celui mare întru cuvioşie, puternic întru postire, bogat întru milostenie, dreptar al duhovniciei, ţie ne rugăm, celui cu mintea şi inima pline de har, pe tine te cinstim, la tine cădem, făcătorule de minuni şi tămăduitorule al neputinţelor, povăţuitorule al călugărilor şi cunună a ierarhilor!

Fii nouă mijlocitor la bunul şi milostivul Dumnezeu, cel în Treime lăudat! Şi împărtăţit fiind Luminii Lui celei neînserate, roagă-L să păzească obştea ta monahicească şi pe toţi dreptslăvitorii creştini de foc, de secetă, de potop, de grindină, de cutremur, de molimă, de sabie, de neiubirea dintre fraţi şi de toată reaua întâmplare; credinţa s-o întărească, cu harul său să ne acopere, pacea s-o întemeieze şi pe toţi să ne mântuiască, pentru rugăciunile tale, Sfinte Ierarhe, şi ale tuturor Sfinţilor.

Încă şi înaintea cinstitei raclei tale închinându-ne şi sărutând cu dragoste sfintele Tale moaşte, slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, zicând: Slavă Ţie Dumnezeule, cel mare şi minunat întru toţi Sfinţii Tăi, în vecii vecilor. Amin!²

Anul acesta Arhiepiscopia Râmnicului aniversează 160 de ani de la întronizarea sfântului Calinic ca episcop al Eparhiei Râmnicului Noul Severin şi a organizat un program special în jurul datei sale de prăznuire, 11 aprilie, care începe cu liturghia arhierească de la catedrala episcopală, refăcută chiar de sfânt în primii ani ai păstoririi sale.

În 1860 sfântul Calinic dădea binecuvântarea pentru ridicarea unei bisericuţe cu hramurile Cuvioasa Paraschiva şi Ioan Botezătorul în satul Stoeneşti de pe cuprinsul eparhiei vâlcene, pe care o puteţi vedea în câteva imagini:

¹Câteva consideraţii privind canonizarea sfinţilor români

²Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – viaţa, minunile, acatistul

Fotografii: Canonizarea Sf.Calinic/M.Mazzola/http://www.cernica.go.ro şi biserica din Stoeneşti/arhiva personală

ER: Today  we celebrate the first saint canonised by the Romanian Orthodox Church in 1955 and 160 years from his enthronement as bishop of Ramnic, our eparchy.  We speak about the wonder-working saint Calinic of Cernica (Cernica is a monastery near Bucharest), where he entered monachism and wanted to be buried . First picture depicts a scene from his canonisation and the others- a small church built with his blessings, among other great foundations, well-known to the Romanians. There is also a prayer addressed to him, which was first rehearsed on the day of his canonisation. 

Aprilie 3, 2010

Comoara pocăinţei-Ioan Lindul(3)-2:26

Posted in Rugăciuni şi tâlcuiri la rugăciuni, Sfaturi duhovniceşti . Cuvinte de folos tagged , , , , , , la 1:01 pm de adria74

Smerita interpretare a troparelor Marelui Canon al sfântului Andrei Criteanul de către Ioan Lindul, Arhiepiscopul Mirelor(+1796)

Cântarea a doua – Troparul al 26-lea

Uşa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne! Ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc către Tine.

Mărturisire smerită dinaintea Domnului nostru Iisus Hristos

Timpul vieţii acesteia este pentru pocăinţă şi mărturisire. Cealaltă viaţă va fi pentru odihnă sau pentru durere. Dincolo, se va închide uşa milostivirii dumnezeieşti şi se va deschide – pentru cei care nu se pocăiesc, fireşte-uşa pedepsei sfinte. Aşadar, să nu trăim în nepăsare, cât mai este timp de pocăinţă, pentru că vremea judecăţii va veni pe neaşteptate, şi atunci ne vom pocăi, dar fără niciun folos. „Ai grijă, omule”, ne spunea Sfântul Vasile cel Mare, „nu te pocăi pentru păcatele tale abia atunci când pocăinţa va fi în zadar”. De aceea, să strigăm din adâncul sufletului către Dumnezeu:

„Doamne, Doamne! Nu închide nicicând uşa milostivirii Tale. Am păcătuit, am greşit şi fără dreptate ne înfăţişăm dinaintea Ta. Nu am ţinut poruncile Tale, ca nişte păcătoşi nevrednici. De aceea nu se va găsi cine să ne apere în ziua înfricoşătoarei Judecăţi.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne pe noi, căci am căzut în mocirla poftelor trupeşti şi ne-am murdărit sufletele.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne pe noi, că ne-am făcut de bunăvoie lemne pentru focul cel veşnic, pocăindu-ne în fiecare zi şi căzând din nou în păcate, ca şi câinele care se întoarce la necurăţia lui.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne, căci faptele, cuvintele şi gândurile murdare ne-au spurcat trupurile şi sufletele, ne-am făcut, din pricina lumii, robi ai plăcerilor şi am urmat voia diavolului.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne, chiar dacă ne-ai miluit până acum de nenumărate ori, iar noi Te-am întristat cu faptele noastre ruşinoase.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne pe noi, care suntem vinovaţi de toată fărădelegea şi suntem vrednici de pedeapsă.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne, chiar dacă ne-am arătat cu totul nevrednici de mila Ta fără margini, căci am nesocotit darurile şi harismele Tale cereşti. Primeşte-ne, dar, acum, când ne întoarcem la Tine. Dă-ne îmbrăţişarea Ta, căci ne rugăm Ţie din toată inima şi cădem în genunchi dinaintea Ta. Pentru că nu vrei moartea păcătosului, pentru care Te-ai deşertat de slava Ta, nici nu chemi la pocăinţă pe cel drept, ci pe cei păcătoşi.

Doamne, Doamne! Am păcătuit, Te-am mâniat şi Te-am amărât. Săraci suntem şi zadarnice strădaniile noastre. Ne-am făcut vase ale diavolului, rănile noastre murdare putrezesc, iar viaţa noastră plină de patimi şi fărădelegi a trecut şi s-a risipit ca fumul.Pe Duhul Sfânt L-am mâhnit nespus de mult şi în ziua Judecăţii nu vom avea scăpare din pricina faptelor noastre. Vrednici suntem să ne chinuim de-a pururea în focul cel veşnic al gheenei.

Nu ne trece, însă, cu vederea, Împăratule a toate şi Doamne, care nu cunoşti răutatea, şi revarsă asupra noastră mila Ta în chip minunat. Îneacă greşelile noastre în marea adâncă a milostivirii Tale. Arată-ne puterea nebiruită a bunătăţii Tale şi ne primeşte pe noi în pocăinţă. Dăruieşte-ne iertarea fărădelegilor şi ne îndreptează de acum înainte spre împlinirea voirii Tale sfinte. Struneşte pornirea cărnii noastre prin frica de Dumnezeu. Luminează ochii noştri întunecaţi, ca să vadă adevărul Tău. Scapă-ne de pornirile viclene, de gândurile zadarnice şi de amintirile ruşinoase. Nu ne lăsa în mâna diavolilor neînduplecaţi, acum, când ne pocăim şi ne mărturisim Ţie. Dăruieşte-ne lacrimi de pocăinţă, ca să ne spălăm prin ele de toată murdăria şi să stăm dinaintea Ta neîntinaţi. Ţie ne rugăm, iubitorule de oameni şi multmilostive Doamne. Auzi-ne pe noi, păcătoşii, care din adâncul inimii chemăm bunătatea Ta, cu rugăciunile Preacuratei Doamne Născătoare de Dumnezeu, ale purtătorului de Dumnezeu, părintelui nostru Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei, şi ale tuturor sfinţilor care din veac Ţi-au plăcut. Amin.”

Comoara pocăinţei, Editura Egumeniţa, Galaţi 2005

În imagine: icoana Anastasis (a Pogorârii la iad sau a Învierii), sec. XI, Muzeul diecezan din Bari

ER: This is a meditation on the Great Canon of Saint Andrew of Crete, known as the Canon of Repetance, which is sung during Great Lent. Anastasis icon (Christ’s Descent into Hell, The Resurrection), XIth c., Diocesan Museum in Bari

Martie 30, 2010

Comoara pocăinţei-Ioan Lindul(2)-2:6

Posted in Rugăciuni şi tâlcuiri la rugăciuni, Sfaturi duhovniceşti . Cuvinte de folos tagged , , , , , , la 7:20 pm de adria74

Smerita interpretare a troparelor Marelui Canon al sfântului Andrei Criteanul de către Ioan Lindul, Arhiepiscopul Mirelor(+1796)

Cântarea a doua – Troparul al 6-lea

Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile poftelor, şi cu totul toată mintea ţărână mi-am făcut.

Sufletul nostru izbăvit de patimi şi îmbrăcat în veşmântul harului sfânt este cea mai frumoasă şi mai minunată zidire a lui Dumnezeu. Sufletul păcătos şi golit de harul sfânt este mai urât chiar şi decât diavolii

Nici cerul nu are printre comorile sale, nici pământul nu ţine în îmbrăţişarea sa ceva mai frumos decât sufletul raţional al omului, care este îmbrăcat în haina prealuminoasă a harului necreat, pe care a croit-o Dumnezeu. Cu cât este soarele mai luminos decât toate celelalte stele de pe cer, cu atât este şi sufletul omenesc, în care sălăşluieşte Sfânta Treime, mai frumos decât toate fiinţele nevăzute. De aceea, nici cerul, cu toate frumuseţile sale, nici pământul plin de comori nu cântăresc cât sufletul unui om. Ce-i foloseşte omului, spune Domnul, să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? (Marcu 8, 36-37).

Sufletul este creaţia care oglindeşte cel mai bine înţelepciunea preaînaltului Dumnezeu. El este icoana vie şi preaminunată a Sfintei Treimi, zugrăvită cu prealuminoasele culori ale luminii sfinte. Sufletul este ca cerul, iar mintea este ca soarele, înţelegerea este ca luna, iar gândurile cele bune sunt ca preafrumoasele stele. Aceasta este Biserica nefăcută de mână omenească, în care sălăşluiesc Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Sufletul este palatul măreţ şi prealuminat al Împăratului ceresc, tronul nepreţuit şi preaîmpodobit, unde şade Domnul a toate, tezaurul virtuţilor Duhului Sfânt şi mireasa preafrumoasă pe care o doreşte Mirele Hristos. Fără a mai lungi vorba, putem spune că sufletul omului este cea mai înaltă şi mai de preţ lucrare a lui Dumnezeu.

Ca un Domn preaînţelept, atotputernic şi preabun, atunci când a creat sufletul, Dumnezeu a pus în el toată înţelepciunea, puterea şi bunătatea Sa, dorind ca el să fie cununa tuturor făpturilor sale văzute şi nevăzute şi dovadă de netăgăduit a iubirii Sale nesfârşite şi a tuturor trăsăturilor Sale sfinte. De aceea, Dumnezeu a zidit sufletul omului la sfârşitul creaţiei, ca pe o icoană vie şi preaminunată a Plămăditorului lumii. Astfel, înainte de crearea omului, a avut loc, am putea spune, „consfătuirea” celor trei Persoane ale Sfintei Treimi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt lucrează şi iau hotărâri împreună. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”(Facerea 1, 26). Acest lucru nu s-a întâmplat şi atunci când au fost create puterile cereşti, adică sfinţii îngeri, ci numai la crearea sufletului raţional şi nemuritor al omului, care se deosebeşte prin măreţie şi prin cinstirea de care se bucură.

Bine am spus la început că nici pe pământ, nici în cer nu există lucru mai de preţ, mai frumos şi mai minunat decât sufletul omenesc care Îl iubeşte pe Dumnezeu, care se supune poruncilor Sale şi este izbăvit de patimi, căci în el sălăşluieşte Preasfânta Treime, aşa cum ne-a încredinţat Iisus: „Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan 14,23).

Dar sufletul, care este atât de frumos, atât de preţios şi de minunat, atunci când cade în patimile plăcerii trupeşti, când se lasă în voia lucrurilor lumeşti şi a zădărniciei acestei vieţi, se dezgoleşte de harul sfânt şi ajunge, nefericitul, la o asemenea urâţenie, încât mai degrabă aş vedea pentru o mie de ani chipurile înfricoşate ale diavolilor decât un singur ceas chipul acestui suflet.

Şi ca să nu credeţi că exagerez, vă voi spune următorul lucru: înainte să piardă harul sfânt şi să cadă din ceruri, diavolul şi demonii săi erau îngeri preafrumoşi şi preadulci ai lui Dumnezeu. După căderea lor, din îngeri au ajuns atât de urâţi şi de sălbatici, încât până şi apropierea de oamenii osândiţi pentru păcatele lor este pentru aceştia un adevărat iad, o durere nespusă. Dacă diavolii, care au fost la început îngeri preabuni, căzând din harul dumnezeiesc, s-au făcut prearăi şi înfricoşători la chip, cu atât mai mult sufletul omului, care este mai frumos şi decât îngerii, atunci când pierde, prin păcat, veşmântul Duhului Sfânt pe care l-a îmbrăcat la sfântul botez, se face mai îngrozitor, mai sălbatic şi mai respingător chiar şi decât diavolii.

Să ne milostivim, dar, asupra sufletului nostru, prin pocăinţă şi prin mărturisire, înainte să vină moartea. Dacă sufletul ne-a fost murdărit de diavol, sau mai bine zis de patimi iraţionale şi de fapte păcătoase, să îl curăţim noi cu lacrimi fierbinţi de pocăinţă. Dacă frumuseţea icoanei sufletului nostru a dispărut prin faptele noastre viclene, să o reîmprospătăm prin culorile duhovniceşti ale virtuţilor. Dacă gândul ni s-a afundat în noroiul zădărniciei pământeşti, să-l scoatem de acolo şi să-l facem părtaş al moştenirii cereşti, punându-i fără încetare dinainte amintirea morţii, frica iadului veşnic şi dorirea bunătăţilor fericirii viitoare, din care nădăjduim să ne împărtăşim cu harul Hristosului şi Dumnezeului nostru şi cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Amin.

Comoara pocăinţei, Editura Egumeniţa, Galaţi 2005

Foto: discul ceresc de la Nebra (Saxonia-Anhalt, Germania), probabil cea mai veche reprezentare a cerului descoperită vreodată (1600 î.Hr.)

ER: This is a meditation on the Great Canon of Saint Andrew of Crete, known as the Canon of Repetance, which is sung during Great Lent. In the photo: Nebra (Saxony-Anhalt, Germany) sky disc, the oldest known realistic representation of the cosmos yet found (1600 BC)

Martie 27, 2010

Comoara pocăinţei-Ioan Lindul(1)-2:4

Posted in Rugăciuni şi tâlcuiri la rugăciuni, Sfaturi duhovniceşti . Cuvinte de folos tagged , , , , , , la 5:52 pm de adria74

Smerita interpretare a troparelor Marelui Canon al sfântului Andrei Criteanul de către Ioan Lindul, Arhiepiscopul Mirelor(+1796)

Cântarea a doua – Troparul al 4-lea

Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; ci, ca lui Petru, întinde-mi şi mie mâna Ta.

Numai prin strădaniile noastre, este cu neputinţă să scăpăm de valurile patimilor şi ale întristării. De aceea, să cerem cu credinţă fierbinte ajutorul lui Dumnezeu.

Într-o noapte, ucenicii lui Hristos se aflau într-o corabie, în Marea Galileii, şi se îndreptau spre Betsaida. Pentru că vântul se înteţise şi le era potrivnic, se chinuiau vâslind printre valuri. Iisus rămăsese singur pe ţărm ca să Se roage. Spre dimineaţă, Domnul S-a apropiat de ei, umblând pe mare, iar ucenicii Săi s-au speriat, crezând că e nălucă, şi au strigat de frică. Dar Iisus i-a liniştit spunându-le: Îndrăzniţi! Eu sunt;nu vă temeţi! Petru i-a răspuns: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. Vino, i-a răspuns Domnul. Atunci Petru a coborât din corabie şi a început să păşească pe apă fără să se scufunde. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat: Doamne, scapă-mă! De îndată, Iisus Şi-a întins mâna, l-a apucat pe Petru şi i-a spus: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Cum s-au suit în corabie, vântul s-a potolit (Matei 14,22-23; Marcu 6,45-51).

În acelaşi fel şi noi, atunci când suntem cuprinşi de viforul mării învolburate a acestei vieţi, când suntem înconjuraţi de multe ispite şi tristeţi, care ne lovesc la fel ca vânturile puternice, să fim cu băgare de seamă, ca nu cumva să avem încredere numai în puterile noastre şi să ne scufundăm fără ajutorul lui Dumnezeu. Atunci când omul nu este întărit de Creatorul său, el este ca o furnică slabă dinaintea diavolilor puternici şi înspăimântători. Cum poate omul să lupte împotriva lor? Lucrul acesta nu numai că ar fi necugetat, dar ar însemna şi o îndrăzneală primejdioasă a unei minţi pline de mândrie. Firea omenească neputincioasă nu poate birui nici patimile, nici păcatul şi nici pe demoni. Acestea sunt răpuse numai de atotputernicia lui Dumnezeu.

Dacă patimile şi încercările ne lovesc la fel ca valurile înspumate ale mării, să nu ne pornim împotriva lor folosind puterea şi cunoştinţele noastre. Nu vă împotriviţi celui rău(Matei 5,39) singuri. Să strigăm cu credinţă fierbinte către Acela Care poate să ne mântuiască, să chemăm numele lui Iisus Hristos, aşa cum a făcut şi Apostolul Petru, spunând: Doamne, scapă-mă. Iar dacă auzim cuvintele: Pentru ce te-ai îndoit, puţin credinciosule?,  să nu ne pierdem îndrăzneala şi să nu deznădăjuim. Dimpotrivă, să ne rugăm cu mai multă sârguinţă. Văzând că stăruim în rugăciune, Domnul va întinde nevăzut mâna Sa şi ne va trage către Sine, departe de valurile sălbatice ale ispitelor. După aceea, va intra în corabia sufletului nostru, iar atunci vântul drăcesc se va potoli şi noi ne vom umple de pace şi de linişte. Astfel, vom călători pe marea acestei vieţi fără primejdie şi fără frică de naufragiu. Iar atunci când vom muri, sufletul nostru îşi va găsi sălaş în portul liniştit al fericirii sfinte, iar trupul se va întoarce în pământ până în ziua învierii de obşte, când va învia, se va uni din nou cu acelaşi suflet şi va fi răpit pe nori, ca să-L întâmpine în văzduh pe Domnul, Care va veni din cer cu putere şi cu strălucire multă. Atunci, El va veni să judece întreaga omenire şi să răsplătească pe fiecare după faptele sale.

Să dea bunul Dumnezeu ca în acea zi înfricoşătoare să ne aflăm şi noi printre cei drepţi, care vor sta de-a dreapta Sa, şi nu printre călcătorii de lege, care vor şedea de-a stânga. Preabunule şi preamilostive Doamne Iisuse Hristoase, nu ne părăsi pe noi! Nu ne lăsa pe noi, nevrednicii, să plecăm din această viaţă nepocăiţi şi neîndreptaţi, ca să nu şedem, osândiţi şi ruşinaţi, de-a stânga Ta. Ajută-ne ca să ne încredinţăm sufletele smerite în preacuratele Tale mâini şi să şedem cu vrednicie de-a dreapta Ta! Amin.

Comoara pocăinţei, Editura Egumeniţa, Galaţi 2005

ER: This is a meditation on the Great Canon of Saint Andrew of Crete, known as the Canon of Repetance, which is sung during Great Lent.

Ianuarie 3, 2010

Rugăciune către Domnul ce S-a născut – Sf.Nicodim Aghioritul

Posted in Rugăciuni şi tâlcuiri la rugăciuni tagged , , , , la 6:04 pm de adria74

Iisuse, Fiule al Tatălui fără de maică după dumnezeire, Te slăvesc pe Tine, Cel ce ai fost dintru început mai presus de pricină şi de cuvânt.

Iisuse, Fiule al Maicii fără de tată după omenire, Te slăvesc pe Tine, Cel ce la plinirea vremii Te-ai făcut om pentru noi.

Iisuse Emanuele în care nu este schimbare, purtător îngeresc al măritei veşti a mântuirii, îţi mulţumesc pentru marea Ta dragoste pentru om.

Iisuse, Mielul lui Dumnezeu fără de prihană, pururea mă mărturisesc Ţie, căci eu sunt oaia cea pierdută.

Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv, fă lucrător în mine harul Duhului Tău.

Iisuse, noule Adame, dezbracă-mă de omul cel vechi şi îmbracă-mă întru cel nou.

Iisuse, Care Te-ai pogorât pe pământ, învredniceşte-mă desfătării Raiului.

Iisuse, Care ai luat fire omenească, fă-mă părtaş îndumnezeirii.

Iisuse, suflarea mea, vino şi cercetează-mă.

 

Rog îmbunătăţiri ale traducerii, care a fost făcută după slaba mea pricepere din engleză (după textul grec)

Pagina următoare

%d blogeri au apreciat asta: