aprilie 6, 2012

a1, afaceri infloritoare

Posted in Absurdistan tagged , , la 5:03 pm de adria74

Reclame

aprilie 1, 2012

(3)for FITS 2011, june 4

Posted in Evenimente tagged , , , , , , , , , , la 10:47 am de adria74

În dimineaţa asta(ce sa fac, a luat ceva timp…), puţin despre Claire, Cunningham (Glasgow, Scotland)

Tot la conferinţa de presă. Prezenţă încântătoare, accent adorabil. Să începem cu asta:  video(press conference).

Dansând în cârje (are osteoporoză de la 14 ani), ea vorbeşte despre puterea spiritului care poate pune corpul în mişcare, şi nu oricum, ceea ce face ea, la suprafaţă, pentru spectatori, denotă doar o graţie şi o mobilitate desăvârşită, fără urme de efort încrâncenat. Este multi-premiată; amintesc doar de DaDa (Disability and Deaf Arts) Award for Performance Arts în 2008, „Herald Angels“ la Festivalul Internaţional de teatru de la Edinburgh 2009 (când şi Ofelia Popii, actriţă a teatrului sibian, a primit acest premiu).

Da, vorbeşte despre cum cei fără aceste probleme(şi la ce folos, nu?) pot înrăutăţi starea unei persoane care nu este ca ei, dar care, sincer, arată, prin delicateţe, cum îi poate depăşi; vorbeşte despre propriile sale limite, despre construcţie, descoperire , sens, înţeles, ştergerea unor conotaţii negative.

Spectacolul cu care a fost prezentă la Sibiu are două părţi. Prima este Mobile. Din nou, căutând, afli o mulţime de lucruri noi, interesante. Combină dans, text, elemente aeriene şi sculpturale ; creaţie inspirată de “mobilurile”-sculpturile cinetice ale lui Alexander Calder. Design , mişcare, alegeri, amintiri.

Partea a doua-Evolution-este povestea călătoriei lui Claire către dans.

Mai multe, in documentarul-portret realizat de Sanda Visan (TVR Cultural).

Concurs pe pagina 1

ER: There’s the last part of the press conference, june 4, 2011 of the International Theatre Festival Sibiu, with Claire Cunningham, Mobile/Evolution. Contest with souvenirs prize on page 1:

One day at FITS 2011(1)

 

 

martie 31, 2012

day @FITS 2011(2)

Posted in Evenimente tagged , , , , la 8:55 pm de adria74

continuare

Markus Meyer, protagonistul one-man show-ului Portretul lui Dorian Gray, vedetă a Burgtheater Vienna (interesantă istorie <Burgtheater Vienna) şi  Barbara Sommer, care semnează dramaturgia spectacolului –la conferinţa de presă moderată de Octavian Saiu, Centrul cultural Habitus, piaţa Mică, Sibiu, 4 iunie 2011

S-a spus că este o montare  tulburătoare, pe care e nevoie să o laşi să se aşeze ca să poţi vorbi despre ea. Nu am văzut spectacolul, era programat în ultima seară a festivalului, însă m-am bucurat să-i cunosc “în carne şi oase” şi să-i aud vorbind despre spectacol pe artizanii săi. Pe măsură ce citesc despre el, regret că nu am fost acolo să-l văd, fie pentru că spectacolul a fost cotat ca unul dintre cele mai bune ale ediţiei, pentru a vedea interacţiunea  dintre personajul de pe scenă şi cele proiectate pe plasme –

 “Ideea îi aparţine lui Bastian Kraft şi este legată de un citat din Oscar Wilde. El spune că cele trei personaje principale din roman ar fi trei faţete ale lui însuşi, poate fi interpretat ca o autobiografie şi aşa a fost înţeles şi de regizor. De aceea, regizorul a avut ideea de a alege un singur actor care să înfăţişeze toate aceste faţete. Punerea în practică a acestei idei este foarte interesantă şi din punct de vedere tehnic. Ideea este ca Markus Meyer să dea viaţă pe scenă live lui Dorian Gray, iar celelalte personaje să fie proiectate pe aproximativ 16 ecrane. El a jucat toate aceste personaje vizibile pe ecrane”(Barbara Sommer) ,

acrobaţiile lui, fie pentru a asculta muzica lui Arthur Fussy.

Este vorba aici de mitul tinereţii şi frumuseţii veşnice, pregnant în zilele noastre, conflict, egoism, psihoză, angoasă.

S-a spus că romanul a fost radicalizat.

“Pentru mine ca actor este întotdeauna frumos şi special când intru în dialog cu mine însumi. Îmi amintesc când am filmat aceste momente şi mă ajută în timp ce joc, pentru că eu nu văd proiecţiile, ci vorbesc tot timpul direct cu publicul” (Markus Meyer).

Conferinţa de presă s-a sfârşit cu un joc de cuvinte antrenant propus de moderator : invitaţii au fost provocaţi să atragă publicul prin 3 cuvinte despre spectacol. Nu le-am prins pe toate, ci doar: “fulminant”, “merită”, “auriu”, “nebun”.

Priviti-i in imagini(cea in care toti sunt joviali e una dintre preferatele mele)

Ascultati-i(scurt fragment) aici (video).

Imagine din spectacol, semnata de renumita Mihaela Marin (sursa: Cotidianul)-puternica impresie vizuala, proportionalitate, calcul, armonie

Nu uitati de concursul de pe pagina 1.

One day at FITS 2011(1)

ER:press conference on  Dorian Gray-Burgtheater Wien at International Theatre Festival Sibiu 2011. june 4.

Markus Meyer, Barbara Sommer

moderator: Ocatavian Saiu

little contest on page 1

martie 28, 2012

One day at FITS 2011(1)

Posted in Evenimente tagged , , , , , , la 2:10 am de adria74

It’s decided. It has to be today. At last. Pentru că este Ziua Mondială a Teatrului(n.27 martie). A time for what?! Well, let me explain…E foarte târziu, timpul se comprimă din ce în ce mai tare, primele veşti despre FITS 2012 au şi început să se iţească, iar eu am o datorie neîmplinită de la ediţia de anul trecut. Motive ar fi-cristalizarea sentimentelor şi găsirea vorbelor potrivite care să le exprime, întotdeauna mai e ceva de citit s.a.m.d. A trecut atâta timp, iar eu trebuie să mă grăbesc acum. 4 iunie 2011, măcar pentru o zi, în atmosfera festivalului de teatru de la Sibiu. Am fost şi de curând, la intrarea în primăvară, şi drept să spun se simţea lipsa forfotei, veseliei, curiozităţii din zilele festivalului. Îmi place să fac efortul aducerii aminte. Am câteva poze, câteva filmuleţe şi câteva amintiri. Iată , aşa arăta atunci Valea Oltului.

Ireal, nu?! Nu îmi dau seama decât după o notiţă în carnet că trebuie să fi remarcat atunci, pentru prima dată, o bisericuţă veche, în Robeşti. Şi uite câte imagini frumoase pe net: aici, aici, aici . Şi hai, dacă tot sunt la carneţel, frumoasă trebuie să fi fost ghirlanda de trandafiri roz-roşii de prin Călimăneşti, de-am scris-o aici spre rememorare. Dacă te laşi furat de peisaj, îţi atrage atenţia şi Turnul Spart-aici-o poveste…De-acum Sibiu…  Ştiu, fuguţa la teatrul Radu Stanca să-mi ridic badge-ul de blogger acreditat (urmaşilor mei Văcăresti…) şi să nu care cumva să întârzii , da, la conferinţa de presă din minunatul, primitorul centru Habitus. Atât de mulţi actori -în sensul de persoane implicate: dintre organizatori, voluntari, invitaţi, actori, performeri -frumoşi. Ai timp să admiri şi o  expoziţie de fotografie de teatru.

 Hei, am uitat pe când contemplam desenele lui Dan Perjovschi de pe zidul teatrului. Pesemne le-am dat ocol de mai multe ori. Iată numai câteva, savuroase:

Dar să revin la Habitus. Începe conferinţa de presă moderată impecabil de Octavian Saiu. Primul invitat: Yukio Suzuki, tânăr coregraf japonez , ce prezentase cu o seară înainte “Ecoul tăcerii”.

 

Ce-am reţinut eu din discurs? Că a pornit cu dansul de la 0 absolut, căutând un stil propriu. Ce mi-a plăcut? A povestit că la un moment dat nu s-a mai putut mişca, apoi a găsit o mişcare cu sens şi aşa a continuat. Spectacolul vorbeşte despre contrastul dintre intensitatea mişcărilor, sentimentelor şi intensitatea tăcerii şi nemişcării. Contrastul acesta are legătură cu teatrul No, despre care vom vorbi şi mai încolo.  Iar ca mişcare coregrafică, se inspiră din butô, contribuţie originală japoneză la dansul modern, apărut prin anii ‘60 (bu=a dansa, tô=a călca pământul), deşi în sens tradiţional este un dans ritual celebrând recolta, este ciclul naştere-moarte, proces paradoxal de supunere (negare de sine) şi împlinire personală (n. Liberty Parade 2005, DJ Optick & Activ – Surrender :::: unde mă duce gândul…). Deci, acest butô a pornit de la o întrebare: “ce înseamnă dans?”, dansul cunoscut de japonezi prin intermediul europenilor,  iar Yukio Suzuki încearcă şi el să găsească un răspuns interogaţiei. Ascultaţi-l într-un scurt fragment din conferinţă aici.

(to be continued)

Dacă aveţi puţină poftă de joc, vă provoc să îmi daţi pe e-mail (w.ganduri@yahoo.com) cât mai multe detalii despre înfiinţarea primului teatru(cu sediu stabil) din Sibiu; premiez cel mai complet răspuns cu câteva lucruri care să vă aducă aminte de FITS 2011.

ER: this is the beginning of a story about the International Theatre Festival in Sibiu, edition 2011. At the end there is a little contest/game (the prize for the most complete answer by e-mail w.ganduri@yahoo.com  about first theatre in Sibiu- fixed establishment-consists in some little pretty festival souvenirs)

august 26, 2011

ANDRÉ KERTÉSZ – L’intime plaisir de lire @MNAC

Posted in Capo d'opere, Evenimente la 12:20 pm de adria74

Ştiţi acel sentiment de împlinire, admiraţie, bucurie, linişte, odihnă, nimic nu te supără, ai evadat din tot ceea ce îţi întunecă existenţa, vezi, dar vrei să vezi mai mult, nu vrei să pleci, eşti mulţumit, eşti într-un spaţiu protector, din care tot urâtul a fost eliminat? E cu atât mai bine, cu cât evenimentul depăşeşte aşteptările. De ce spun că depăşeşte aşteptările? Nu din vina sa, ci pentru că ai fost suprasaturat de reclamă proastă, mincinoasă, care, uite, aproape ajunge să prejudicieze şi ceea ce este frumos cu adevărat.  Imaginile mele sau cele pe care le veţi găsi pe net sunt neputincioase în a reda stările trăite în sala de la parterul Muzeului Naţional de Artă Contemporană, în faţa fotografiilor „clasicului printre clasici, maestrului printre colegi” André Kertész.

Nimic nu e banal, ochiul invizibil a ştiut să surprindă şi să transmită  „plăcerea intimă a cititului” în cele mai desfătătoare cadre-ipostaze. Panotarea, iluminarea, ca şi spaţiul amplu pun foarte bine în valoare imaginile.

Mai sunt 3 zile de expoziţie, interval orar 10.00 – 18.00, Palatul Parlamentului, aripa E4, intrarea prin Calea 13 septembrie, autobuze 136, 385. Să aveţi la voi acte care dovedesc calitatea de student, artist sau pensionar pentru a beneficia de intrare liberă.

Impecabil demersul curatorial.

„Fie ca se afla intr-o gradina, autobuz, o cafenea, o biblioteca sau un salon, pe o terasa sau în pat, la scoala sau la razboi, în picioare, asezat sau culcat, cititorul este peste tot: într-un alt univers si într-un timp care nu este cel prezent. El se afla în interiorul lecturii sale, în gândurile sale, în ceea ce afla, în ceea ce simte, într-o alta lume, reala sau imaginara.

Acest decalaj spatial si temporar, afectiv si spiritual a fost fotografiat de André Kertész, cu întelegerea initiatului. A facut-o cu blândete, fara sa interfereze sau sa perturbe cititorul pe care-l cunostea atât de bine. Astfel, si noi, datorita lui, împartasim placerea intima de a citi si de a vedea imagini. De a fi informati, de a sti, de a gusta cuvintele, de a calatori, de a ne simti legati de necunoscut sau de prieteni, de a aprecia emotiile, sentimentele inedite, de a descoperi noutatea.

Această plăcere încercată de Kertesz ne-a fost dăruită şi nouă prin fotografiile care exprimă şi transmit atât de mult celui care ştie să citească cu inima, atât imagini cât şi texte.”

ER. I am talking about an outstanding photo exhibition taking place at present at the National Museum of Contemporary Art in Bucharest. André Kertész, the master of photography is talking about „l’intime plaisir de lire”

„Be they in a garden, on a bus, in a cafe, a library or a lobby, on a terrace or in bed, at school or at war, standing, sitting or lying down, readers are everywhere: in a different universe and in a time which is not the present. They are within their reading matter, their thoughts, within what they find out, what they feel; they are in another world, real or imaginary.

This spatial, temporal, affective and spiritual disparity has been photographed by André Kertész with the inside knowledge of the initiated spirit. He has done it gently, without interfering with, or perturbing the reader whom he knows so well. Thus we too, thanks to him, share the intimate joy of reading and seeing images. Of being informed, of knowing, of relishing words, of travelling, of feeling connected with strangers or friends, of appreciating original emotions and feelings, of discovering novelty.

This pleasure experimented by André Kertész was offered to us through the photographs which express and transmit so much to the one who knows to read with the heart both images and textes.”

www.mnac.ro

Some photos of the exhibition you can see here, but contemplating them in a gallery I can assure you is more satisfying.

Pagina anterioară · Pagina următoare

%d blogeri au apreciat asta: