Aprilie 1, 2012

(3)for FITS 2011, june 4

Posted in Evenimente tagged , , , , , , , , , , la 10:47 am de adria74

În dimineaţa asta(ce sa fac, a luat ceva timp…), puţin despre Claire, Cunningham (Glasgow, Scotland)

Tot la conferinţa de presă. Prezenţă încântătoare, accent adorabil. Să începem cu asta:  video(press conference).

Dansând în cârje (are osteoporoză de la 14 ani), ea vorbeşte despre puterea spiritului care poate pune corpul în mişcare, şi nu oricum, ceea ce face ea, la suprafaţă, pentru spectatori, denotă doar o graţie şi o mobilitate desăvârşită, fără urme de efort încrâncenat. Este multi-premiată; amintesc doar de DaDa (Disability and Deaf Arts) Award for Performance Arts în 2008, „Herald Angels“ la Festivalul Internaţional de teatru de la Edinburgh 2009 (când şi Ofelia Popii, actriţă a teatrului sibian, a primit acest premiu).

Da, vorbeşte despre cum cei fără aceste probleme(şi la ce folos, nu?) pot înrăutăţi starea unei persoane care nu este ca ei, dar care, sincer, arată, prin delicateţe, cum îi poate depăşi; vorbeşte despre propriile sale limite, despre construcţie, descoperire , sens, înţeles, ştergerea unor conotaţii negative.

Spectacolul cu care a fost prezentă la Sibiu are două părţi. Prima este Mobile. Din nou, căutând, afli o mulţime de lucruri noi, interesante. Combină dans, text, elemente aeriene şi sculpturale ; creaţie inspirată de “mobilurile”-sculpturile cinetice ale lui Alexander Calder. Design , mişcare, alegeri, amintiri.

Partea a doua-Evolution-este povestea călătoriei lui Claire către dans.

Mai multe, in documentarul-portret realizat de Sanda Visan (TVR Cultural).

Concurs pe pagina 1

ER: There’s the last part of the press conference, june 4, 2011 of the International Theatre Festival Sibiu, with Claire Cunningham, Mobile/Evolution. Contest with souvenirs prize on page 1:

One day at FITS 2011(1)

 

 

Martie 28, 2012

One day at FITS 2011(1)

Posted in Evenimente tagged , , , , , , la 2:10 am de adria74

It’s decided. It has to be today. At last. Pentru că este Ziua Mondială a Teatrului(n.27 martie). A time for what?! Well, let me explain…E foarte târziu, timpul se comprimă din ce în ce mai tare, primele veşti despre FITS 2012 au şi început să se iţească, iar eu am o datorie neîmplinită de la ediţia de anul trecut. Motive ar fi-cristalizarea sentimentelor şi găsirea vorbelor potrivite care să le exprime, întotdeauna mai e ceva de citit s.a.m.d. A trecut atâta timp, iar eu trebuie să mă grăbesc acum. 4 iunie 2011, măcar pentru o zi, în atmosfera festivalului de teatru de la Sibiu. Am fost şi de curând, la intrarea în primăvară, şi drept să spun se simţea lipsa forfotei, veseliei, curiozităţii din zilele festivalului. Îmi place să fac efortul aducerii aminte. Am câteva poze, câteva filmuleţe şi câteva amintiri. Iată , aşa arăta atunci Valea Oltului.

Ireal, nu?! Nu îmi dau seama decât după o notiţă în carnet că trebuie să fi remarcat atunci, pentru prima dată, o bisericuţă veche, în Robeşti. Şi uite câte imagini frumoase pe net: aici, aici, aici . Şi hai, dacă tot sunt la carneţel, frumoasă trebuie să fi fost ghirlanda de trandafiri roz-roşii de prin Călimăneşti, de-am scris-o aici spre rememorare. Dacă te laşi furat de peisaj, îţi atrage atenţia şi Turnul Spart-aici-o poveste…De-acum Sibiu…  Ştiu, fuguţa la teatrul Radu Stanca să-mi ridic badge-ul de blogger acreditat (urmaşilor mei Văcăresti…) şi să nu care cumva să întârzii , da, la conferinţa de presă din minunatul, primitorul centru Habitus. Atât de mulţi actori -în sensul de persoane implicate: dintre organizatori, voluntari, invitaţi, actori, performeri -frumoşi. Ai timp să admiri şi o  expoziţie de fotografie de teatru.

 Hei, am uitat pe când contemplam desenele lui Dan Perjovschi de pe zidul teatrului. Pesemne le-am dat ocol de mai multe ori. Iată numai câteva, savuroase:

Dar să revin la Habitus. Începe conferinţa de presă moderată impecabil de Octavian Saiu. Primul invitat: Yukio Suzuki, tânăr coregraf japonez , ce prezentase cu o seară înainte “Ecoul tăcerii”.

 

Ce-am reţinut eu din discurs? Că a pornit cu dansul de la 0 absolut, căutând un stil propriu. Ce mi-a plăcut? A povestit că la un moment dat nu s-a mai putut mişca, apoi a găsit o mişcare cu sens şi aşa a continuat. Spectacolul vorbeşte despre contrastul dintre intensitatea mişcărilor, sentimentelor şi intensitatea tăcerii şi nemişcării. Contrastul acesta are legătură cu teatrul No, despre care vom vorbi şi mai încolo.  Iar ca mişcare coregrafică, se inspiră din butô, contribuţie originală japoneză la dansul modern, apărut prin anii ‘60 (bu=a dansa, tô=a călca pământul), deşi în sens tradiţional este un dans ritual celebrând recolta, este ciclul naştere-moarte, proces paradoxal de supunere (negare de sine) şi împlinire personală (n. Liberty Parade 2005, DJ Optick & Activ – Surrender :::: unde mă duce gândul…). Deci, acest butô a pornit de la o întrebare: “ce înseamnă dans?”, dansul cunoscut de japonezi prin intermediul europenilor,  iar Yukio Suzuki încearcă şi el să găsească un răspuns interogaţiei. Ascultaţi-l într-un scurt fragment din conferinţă aici.

(to be continued)

Dacă aveţi puţină poftă de joc, vă provoc să îmi daţi pe e-mail (w.ganduri@yahoo.com) cât mai multe detalii despre înfiinţarea primului teatru(cu sediu stabil) din Sibiu; premiez cel mai complet răspuns cu câteva lucruri care să vă aducă aminte de FITS 2011.

ER: this is the beginning of a story about the International Theatre Festival in Sibiu, edition 2011. At the end there is a little contest/game (the prize for the most complete answer by e-mail w.ganduri@yahoo.com  about first theatre in Sibiu- fixed establishment-consists in some little pretty festival souvenirs)

Octombrie 18, 2010

Răzvan Mazilu.Oglinzi/Mirrors.lansare-spectacol

Posted in Capo d'opere, Evenimente tagged , , , , , la 11:48 am de adria74

Sunt semne că totul contribuie la un spectacol-invitaţie la frumos, artă şi nobleţe câteva ore de-aici-încolo, pe scena teatrului Odeon(Bucureşti), chemarea fiind deschisă şi necondiţionată de un preţ pentru un bilet de intrare.

Ora 7 seara, o echipă, suflete-trupuri-personalităţi care s-au pus în slujba artei vă aşteaptă la lansarea primului album de fotografie de dans contemporan din România, reflectare a şapte spectacole marca Răzvan Mazilu din anii 2004-2009, adică Portretul lui Dorian Gray, Un tango mas, Simfonia Fantastică, Block Bach, Urban Kiss, Umbre de lumină sau Remember. Se cheamă „Oglinzi”, este o ediţie bilingvă, româno-engleză, apărută la Editura Vellant, căci e vorba şi de text, anume evocări ale artistului de către Alex. Leo Şerban, Maia Morgenstern, Gigi Căciuleanu, Alexandru Dabija, Ioan Tugearu, Philippe Tréhet şi Adriana Babeţi .

Fondurile obţinute din vânzarea acestui album merg să susţină în continuare tineri dansatori talentaţi, prin Fundaţia perfoRM.  

This evening in Bucharest, will take place the official releasing of the first bilingual album (Romanian-English) of contemporary dance photography in Romania, reflection of seven performances of Razvan Mazilu, choreographer and dancer of great talent, who has gained the reputation as the ” aristocrat of dance. ” Album pages include evocations of famous artists and friends of the protagonist. Funds from the sale of the album “Oglinzi / Mirrors” will be donated to young talented dancers, supported by Razvan still a few years ago. The album appeared at Vellant Publishing House (editura Vellant).

See him performing in „Block Bach”, became in love with his art, do a present to yourself by buying the album, this way you will have the possibility to help young talents:

You can order the album at comenzi@vellant.ro .

%d blogeri au apreciat asta: