My photo accounts
Webshots (sometimes not working)
Îmi vine în gând, domnule Lăscăreanu, o asociaţie: viaţa e o câmpie fără margini; pe orizontala ei, o verticală cât de mică poate însemna oricând ceva.
Satul de lut
-Cum e soarele?
-Răsare şi apune. Pepenele verde are miezul roşu, iar dovleacul e galben. Dunărea e între maluri, iar crapii-graşi. Pământul ne rabdă - a răspuns Sofia
Vară şi viscol
Ştefan Bănulescu, Iarna bărbaţilor
Add comment noiembrie 23, 2009
Bucurestiul meu iubit (2)
Grevă la metrou
Încep să scriu de la un internet-cafe din Militari unde m-am oprit în drumul meu catre casă. E distractiv pentru mine. Am plecat din timp, având în vedere mesajele neliniştitoare de la radio şi din ziare privind traficul. Nu am avut insă probleme şi iată că mi-a mai rămas puţin timp.
Acasă mă aşteaptă un calculator care are nevoie de resuscitare. De sâmbătă s-a încăpăţânat să nu mai meargă. Trebuie reinstalat Windows-ul, recuperate datele…Să sperăm că în seara aceasta îl va face bine cineva priceput şi mă voi afişa şi cu o creaţie la “Miercurea fara cuvinte”.
Nu e departe de adevăr cel care a inventat bancul acela care spune că un tânăr dorea să devină un “mare” scriitor. Când i s-a cerut să definească “mare” a spus: “Vreau să scriu chestii pe care să le citească toată lumea, chestii la care lumea să reacţioneze emoţional, lucruri care să-i facă să strige, să plângă, să urle, să se zbată de durere, disperare şi mânie!”. Acum lucrează pentru Microsoft şi scrie mesaje de eroare…
În drumul meu către Bucureşti m-a amuzat sloganul unei firme de transport din Piteşti: “Oriunde, oricum, oricând”. Data trecută cineva întreba dacă mergem în Grecia. Nu m-ar fi deranjat. Coincidenţa face că nu cu mult timp în urmă asistam la o scurtă relatare a unui pelerinaj în Grecia, eram îndemnaţi să nu ocolim această ţară-soră ortodoxă în planurile noastre de călătorie, iar elevii de liceu – să înlocuiască banchetul de sfârşit de an cu un pelerinaj de 4-5 zile mai degrabă.
Apoi ar fi monumentul eroilor artileristi, care a devenit o buna platformă pentru skateri.
În piaţa Kogălniceanu atrage atenţia intrarea în The…Budapest?Nu. Bucharest? Nu. Buddhist Exotic Cigar Club.
Panouri colorate pe marginea străzii lângă liceul Gheorghe Lazăr. Bine că nu sunt tricolore.
“Femeia oricărei epoci e un agreabil acompaniament şi nimic mai mult. Posibilităţile ei de creaţie nu au depăşit porunca din blestemul izgonirii din Eden. Numai simţurile i s-au desfăşurat şi capacitatea de imitaţie. Asta nu-i scade cu nimic meritele, căci femeia e un foarte lacom consumator de cultură masculină”, citeam deunăzi îngândurată în Credinţă şi creaţie, Vintilă Horia (Eikon, 2003). Pe un zid din apropierea Cişmigiului, ce îmi văd ochii?: “Femei, nu toleraţi misoginii!” 
. Să mai zică cineva că nu este echilibru în Univers….Sloganul nu a rămas necomentat nici în blogosferă …
Şi ofensiva feminismului:
• conferinţa “Feminism şi cultură” la Institutul de istoria artei “G.Oprescu” în 27 noiembrie a.c.
• “Gestul feminin”- expoziţie de pictură şi sculptură a şapte artiste plastice la galeria Veroniki Art, până pe 9 decembrie
• “elles @ centrepompidou” - expoziţie amplă (peste 200 de artiste) la Centrul Pompidou, Paris, până la 24 mai 2010
O zvârlugă în parcul din faţa Teatrului Naţional din chiar inima Bucureştiului se dovedeşte a fi un guzgan.
Asparagusul bogat din holul casei de bilete a Teatrului Naţional.
Panouri de dimensiuni mari cu detalii de frunze şi pietre la o reprezentanţă auto. Chemarea naturii.
Un cârlig de macara se leagănă, dar nu se poate să se lucreze la ora asta. E întuneric. A, e doar vântul.
O nouă zi, câteva constatări din mersul tramvaiului.
Pată galben-pai pe suprafaţa blocului gri; cineva şi-a renovat apartamentul.
Înscris la intrarea în cimitirul Şerban Vodă: “Fericirea cerească, gloria pământească” . 
“Străluceşti sau nu, eşti fericit sau lipsit de noroc, parcurgi totuşi minunatul mister al existenţei” (Ştefan Bănulescu, Iarna bărbaţilor) sau “Dacă ai avut chiar numai o singură clipă de mare fericire, tot restul vieţii tale a meritat să fie trăit.” (Breviar pentru păstrarea clipelor)
Sloganul Liberty Center Rahova: “Feel the life of the city” .
La intersecţia Trafic Greu cu 13 septembrie s-a ridicat o biserică micuţă. Ba aflu că dincolo de Răzoare s-a mai construit un lăcaş de cult: Biserica Sf.Mina .
Un birou notarial cu aspect de bistrou şi cu o motocicletă în curte.
Un “etnobotanic shop” afişează: “Chill your mind”.
O replică la campania pro-referendum, pro-reducerea numărului de parlamentari: “Ţi-a fost frică de haos şi scandal? Nu ai scăpat. Schimbă-l pe Băsescu.”
Trec şi pe lângă zona unde mi-am petrecut 3 ani de studenţie, Ghencea. Amintirile sunt vagi.
Un câine stă covrig într-o cutie de carton lângă o gheretă de ziare.
Monumente de gresie în cinstea eroilor.
Veşti de la de-acum pustnicul părinte Rafail Noica. (link de adăugat)
Las în urmă Bucureştiul pentru săptămâna aceasta. Săptămâna viitoare plănuiesc să ajung să îmi arunc o privire şi la expoziţia foto “Povestiri din Himalaya”/Mihai Moiceanu, la sala Dalles.
Casele vechi, dărăpănăturile au calitatea de a fi fotogenice. În pridvorul uneia dintre ele îmi atrage atenţia o oglindă. ” «Să vezi lumea» – uită-te în oglindă şi o vei vedea.” (Alexandru Paleologu în dialog cu Filip-Lucian Iorga, Breviar pentru păstrarea clipelor, Humanitas)
O femeie îşi paşte vaca pe marginea şoselei.
Un soare sticlos răzbate prin pădurea uscată şi livezile înceţoşate.
Toamna n-are culori grele şi groase, cum se spune, roşul metalic şi galbenul de miere împietrită ies în evidenţă datorită infinitelor trepte de nuanţe, care sângerează în roşul metalic şi tremură prin galbenul glacial.
Ştefan Bănulescu, Iarna bărbaţilor
E prima dată când observ că schitul Troianu se poate zări de la intrarea în Râmnic din Ostroveni şi constat stadiul avansat al construcţiei noii biserici cu hramul “Izvorul Tămăduirii” de acolo.
”E mult prea mult urât pe lume ca să nu izbucnească, într-o zi, frumuseţea mântuitoare” (Breviar pentru păstrarea clipelor)
P.S. “Adrian Majuru este expertul al cărui nume îţi vine primul în minte atunci când rosteşti cuvântul Bucureşti”(Doina Jela)
1 comment noiembrie 18, 2009
Miercurea fără cuvinte (13)
1 comment noiembrie 11, 2009
Bucureştiul meu iubit (1)
Împotriva vântului şi ploii
Firesc şi umor în “Cum am devenit liberal” (N.Manolescu, Adevărul), lucruri cu care te întâlneşti mai rar. Sunt surprinsă să citesc pe o reţea de socializare că A. este liberală. Eu cred că sunt apolitică, dacă nu chiar anarhistă. Nu îmi asum vreo vină pentru asta. Totuşi, voi vota la alegerile prezidenţiale cu un liberal şi nu aş fi exclus alternativa Remus Cernea, dacă nu ar fi fost “liber cugetător”. “Ideea de a trece pe lângă o grozăvie sau atrocitate sau nedreptate cruntă fără să încerc să intervin îmi e străină.” De apreciat. Vine cumva să confirme ceea ce tocmai am citit la Paul Evdokimov : “Dacă e bine să-i faci pe atei mai puţin siguri de inexistenţa lui Dumnezeu, este la fel de bine să-i faci pe teologi mai puţin încrezători în speculaţiile lor. Ar fi chiar extrem de interesant să vezi la facultăţile de teologie o catedră de ateism, care i-ar putea face pe teologi mai puţin gratuiţi în afirmaţiile lor sumare, mai sensibili faţă de omul concret care suferă şi al cărui drum spre Hristos este atât de adesea obstrucţionat de ansamblul unor speculaţii confuze. Nu repari sistemul de încălzire în timpul incendiului şi nu stai pe gânduri în momentul în care lumea se prăbuşeşte.” ( Iubirea nebună a lui Dumnezeu, editura Anastasia, 2009-se poate găsi şi pe scribd)
Mi se pare interesant proiectul unui temerar ce a plecat tocmai până în Mongolia pe motocicletă. Şi felul în care a fost sponsorizat: cumpărarea “bucăţilor de 500 km” din traseul de 21.000 de km, adică povestea lor, fotografiile, o piatră din locul respectiv şi numele înscris pe un abţibild de pe parbrizul motocicletei.
Cu o zi înainte visam că încerc să alung o vulpe şi un lup din curtea de la ţară cu un spray, ceea ce am şi reuşit:). Visul poate avea şi temeiuri concrete în poveştile pe care le-am auzit: nu mai departe de anul trecut, o vulpe s-a strecurat în casa rudelor noastre de la Cotmeana, iar într-o vreme ceva mai îndepărtată lupii veneau în curtea noastră să atace oile.
Marţi dimineaţă m-am trezit binedispusă sub influenţa solicitudinii pe care mi-o arăta un preot în vis, persoană autentică dealtfel.
Este ziua când merg la Bucureşti.
Sala de jocuri “Mozzart” (
probabil că vine de la “mozzarella”)
Întorc capul când trec pe lângă Facultatea de medicină. Săptămâna trecută tata ne-a dat emoţii (o pneumopatie acută). Cea mai fricoasă a fost singura absolventă de medicină din casă, în speţă eu. Peste o săptămână, era greu de crezut că starea lui este excelentă.
Biserica Internaţională Bucureşti ce are ca însemn un far (??!!).
Stencilul “session” 
Indicatoarele comentate de Dragoş Bucurenci şi Răzvan Exarhu la “Apropo TV” (“Liberté, Egalité, Désolée”):
”Spaţiu verde”: s-au gândit probabil la daltonişti (D.B.)
”Interzis cu capete de câine” (R.E.)
”Nu aveţi voie să călcaţi iarba cu picioarele goale” (R.E.)
Mai nou, se înrămează plasme.
Librăria “Anastasia”. Reeditări în “Pachetul formativ” şi album cu mânăstirea Frăsinei.
Acum zece ani priveam ca pe o curiozitate prezenţa clădirilor moderne din sticlă lângă edificii istorice în Berlin, însă în Bucureşti nu mi se pare acceptabil.
“Wagner-arte frumoase şi poveşti” . Atelierul organizează şi cursuri de pictură pe porţelan.
Aud acorduri de romanţă pe la tarabele florarilor de pe Moşilor şi mă gândesc că provin de la un casetofon. M-am înşelat. Un acordeonist cere de pomană într-o intersecţie.
Turlele luminate în noapte ale bisericii Sfântul Silvestru.
Candela care arde la tanti M. în faţa icoanelor şi a fotografiilor soţilor, mamei, fratelui şi a părintelui Galeriu.
Autoportretele lui Mircea Vulcănescu.
Merg la M. şi îmi iau CD-urile cu “Pacientul englez” (it’s the Wang Wang Blues by Benny Goodman) şi Simply Red şi DVD-ul cu “Cool Hand Luke” (it’s the “Plastic Jesus” scene).
Galeriile “Hanul cu Tei” .
Mă întreb ce rost are contrabasul de la Universitate.
Metroul acoperit pe mai toată suprafaţa cu graffiti.
Zăpada fină din pădurea de la Zamfireşti.
Văl de pâclă mai încolo în pădurea galben-roşie-verde-arămie.
O băltoacă. Pământ vâlcean. De parcă aş fi aselenizat:).
Duminică.Agnieszka, dascăl de limba engleză, îmi povesteşte cum şi-a încheiat odată scrisoarea către un elev cu “sweat dreams” şi cum a trebuit mai apoi să se explice. Şi cum s-a achitat ea de tema de desen, când profesorul i-a cerut să picteze un animal. A rugat-o pe sora ei să picteze un ghepard, iar ea, la şcoală, a pictat doar fondul. Când a evaluat desenul, profesorul a spus: “Îmi place animalul, dar fundalul nu este prea bun”.
“Călător pe viaţă” la TVR 1. Renunţ la “Restaurare” ca să mai pot merge în pădure pe lumină în ziua asta frumoasă, cu toate că o consider de departe cea mai bună emisiune de la televizor la care am eu acces.
♫ End of the Line (Traveling Wilburys)
Unul din 20 de copii din Scoţia crede că Hitler a fost antrenorul echipei de fotbal al Germaniei, iar 6% cred că Holocaustul reprezintă comemorarea sfârşitului celui de-al doilea război mondial.(Adevărul, luni, 9 noiembrie 2009)
Muzeul , deocamdată virtual, de fotografie al lui Alex Gâlmeanu.
Găsesc o carte care promite pe rafturile hypermarketului (!): Okakura Kakuzo-Cartea ceaiului.
Add comment noiembrie 9, 2009
w.ganduri