septembrie 16, 2008
„Toate ştiinţele sunt teologice”-ieroschimonah Ioan Şişmanian
Vedeţi, este cumva ciudat că un om care din ce în ce mai mult învaţă, mai mult se depărtează de Dumnezeu. Dacă ne raportăm la Evanghelie, orice învăţătură ne este de folos. Ne-a zis şi Eminescu „ce e rău şi ce e bine te întreabă şi socoate”. Învăţ despre medicină, îmi pun întrebarea încotro merg cu medicina. Învăţ despre psihologie, mă întreb încotro merge psihologia. În profunzime nu este diferenţă între cele două cunoaşteri, cea teologică şi cea pozitiv-ştiinţifică, să îi zicem. Toate ştiinţele sunt teologice. Matematica este teologie, fizica este teologie, biologia este teologie…nu glumesc. Dacă Dumnezeu a creat lumea, şi legile creaţiei acestea sunt, şi eu le studiez pe ele, îl studiez pe El de fapt. Nu pot să studiez decât pe Creator. Să-I înţeleg rosturile, sensurile, în orice. În orice fel de situaţie să îl înţeleg pe Creator. Trebuie să avem această raportare la Evanghelie, altfel rămânem goi.
Cuvânt despre creştinul contemporan, revista „Lumea monahilor” , nr.14, august 2008
• Dialoguri duhovniceşti cu ieroschimonahul Ioan Şişmanian
Foto: Evanghelia Patriarhului Sava IV (secolul 14) –mânăstirea Hilandar – Ambasada Serbiei la Atena
Staying Alive: real poems for unreal times.Edited by Neil Astley 
w.ganduri
a capriccio 
alex said,
septembrie 19, 2008 la 8:06 am
Nu de mult am cumparat o revista biografica despre Einstein. Ca un motto statea scris chiar pe prima pagina ca acest mare om de stiinta a spus: ,,Am dorit sa descopar ce principii a folosit Dumnezeu atunci cand a creat lumea”. Dupa cum spune si Sfanta Scriptura in Cartea Proverbelor lui Solomon: ,,Lucrarile desoperite sunt ale noastre iar cele ascunsa sunt ale lui Dumnezeu” si noi suntem datori sa cauta m sa descoperim tot ceea ce Dumnezeu lasa sa fie descoperit. A vedea si a intelege mana Domnului in toate aceste stiinte este un lucru extraordinar pt ca imi dau seama ca iti trebuie o gandire duhovniceasca, o perceptie spirituala in care ,,vezi, auzi, intelegi lucruri care vorbesc despre Slava Celui care le-a creat”. Frumos nu e atunci cand treci pe langa ele fara o viziune teologica, pt ca atunci nu descoperi decat ,,lucruri” dar nu si pe Cel care le-a facut.
Cand Einstein a fost intrebat de ce nu a cautat pe Dumnezeu intr-o anumita religie, el a raspuns: ,,Din ce am descoperit studiind cosmos-ul am realizat c daca exista Dumnezeu acesta trebuie sa fie un dumnezeu foarte mare. Apoi m-am uitat la iudei si crestini si am vazut ca modul lor de viata nu arata adevarata maretie a acestui Dumnezeu” . Pacat ! Chemarea noastra este sa-L lasam pe Fauritorul sa ne inspire viata la maxim, iar noi cautandu-L in toata inima il vom gasi caci sta scris ,,. . . cine Ma va cauta din toata inima Ma va gasi” .
ioan said,
septembrie 21, 2008 la 9:03 pm
HRISTOS A INVIAT!
neamtu minel said,
decembrie 16, 2008 la 8:07 am
Stiinta este teologica sau chiar teologie?Oricum ar fi raman cuvintele Sfantului Apostol Pavel „…fie ea stiinta ,pieri-va”! Asa ca dragul meu parinte orice apropiere cu stiinta este pieritoare;de aici eu nu inteleg decat un lucru: disperarea in a integra lucrurile. Dar fratilor aveti rabdare ca oricum „toate vor fi una”…!
fana said,
august 9, 2010 la 9:57 pm
„ce e rau si ce e bine… te intreaba si socoate”…
ce sa mai intelegi?! pentru noi, care nu avem cunostinte teologice, care traim in lumea aceasta atat de „materiala”… totul devine un haos!
ma intreb de ce nu este suficient sa inveti si sa aplici iubirea si sa nu faci rau cu intentie?!
este atat de greu sa traiesti mereu cu frica de pedeapsa divina, incat uneori e greu sa nu cazi in deznadejdie!
iertare!
adria74 said,
august 10, 2010 la 6:46 pm
Nu aveţi de ce să vă cereţi iertare, ştiu că se poate întâmpla ca un nevinovat să trăiască cu această frică-teroare care la o adică ar putea fi predicată de nişte nevrednici , deşi se spune că ‘frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii’. Frica aceasta nu trebuie să ia aspecte patologice. Şi eu îi spuneam chiar ieri unei prietene că trebuie să ne îngrijim, dar să nu ne facem griji foarte mari, să fim precum copiii, dar cu maturitate. Ştiu că un rău poate mima grija pentru acţiuni sau poate să meargă înainte fără nicio remuşcare! Deznădejdea cred că nu o doreşte Dumnezeu nici celor care au greşit, aveţi dreptate! Deci atât timp cât sufletul este curat şi cât omul este onest sunt sigură că şi greşelile pot fi iertate mai uşor. Totuşi eu sunt de acord că trebuie să învăţăm să discernem singuri, chiar dacă asta înseamnă să fim împotriva majorităţii, cum mi se mai întâmplă, căci şi alţii sunt convinţi de dreptatea lor …şi de aici….’8. Legea Domnului e fara prihana, intoarce sufletele; marturia Domnului e credincioasa, intelepteste pruncii;
9. Judecatile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului e stralucitoare, lumineaza ochii;
10. Frica de Domnul este curata, ramane in veacul veacului; judecatile Domnului sunt adevarate, indreptatite toate.
11. Dorite-s mai mult decat aurul si decat piatra cea de mare pret si mai dulci decat mierea si fagurele.’
(Psalmul 18)
A face rău, chiar şi fără intenţie, poate să ascundă un păcat, neştiinţa, însă omul bun îşi va cere iertare şi va încerca să repare.
Ştiu că sunt probleme în care părerile sunt împărţite, iar la aceasta zic: la Judecata de Apoi, aceasta voi susţine (argumentarea mea), chiar dacă în ochii oamenilor am părut rea. Căci nu cred că nu ni se va da posibilitatea să ne explicăm, cinstit.
Deci nici eu nu cred că Dumnezeu vrea să trăim terorizaţi, cu excepţia adevăraţilor răufăcători, care, sigur, ar fi bine să aibă această teamă.
Poate sunt generalităţi, poate sunt banalităţi, poate e judecata mea proprie care poate fi greşită…
Dar e cert că sunt şi lucruri de care sunt mai convinsă.
Of, relativismul!
fana said,
august 10, 2010 la 9:29 pm
of, e atat de greu!
Multumesc!
adria74 said,
august 11, 2010 la 8:12 am
Sper din suflet sa va lamuriti daca greutatea aceasta este pozitiva si va va scoate la lumina sau este doar o gaselnita a…necuratului. Nu va pot spune precis, dar sa nu uitati nici ca „jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:29,30). Ma intreb si eu daca in intimitate, singur cu constiinta sa, omul isi da seama ca a gresit sau nu mai are acest discernamant. Feriti-va de false probleme, invatati cand, cum si de unde puteti si pastrati-va mintea ascutita,constiinta limpede si sufletul de copil. Va doresc numai bine.