Comoara pocăinţei-Ioan Lindul(3)-2:26

aprilie 3, 2010

Comoara pocăinţei-Ioan Lindul(3)-2:26

Smerita interpretare a troparelor Marelui Canon al sfântului Andrei Criteanul de către Ioan Lindul, Arhiepiscopul Mirelor(+1796)

Cântarea a doua – Troparul al 26-lea

Uşa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne! Ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc către Tine.

Mărturisire smerită dinaintea Domnului nostru Iisus Hristos

Timpul vieţii acesteia este pentru pocăinţă şi mărturisire. Cealaltă viaţă va fi pentru odihnă sau pentru durere. Dincolo, se va închide uşa milostivirii dumnezeieşti şi se va deschide – pentru cei care nu se pocăiesc, fireşte-uşa pedepsei sfinte. Aşadar, să nu trăim în nepăsare, cât mai este timp de pocăinţă, pentru că vremea judecăţii va veni pe neaşteptate, şi atunci ne vom pocăi, dar fără niciun folos. „Ai grijă, omule”, ne spunea Sfântul Vasile cel Mare, „nu te pocăi pentru păcatele tale abia atunci când pocăinţa va fi în zadar”. De aceea, să strigăm din adâncul sufletului către Dumnezeu:

„Doamne, Doamne! Nu închide nicicând uşa milostivirii Tale. Am păcătuit, am greşit şi fără dreptate ne înfăţişăm dinaintea Ta. Nu am ţinut poruncile Tale, ca nişte păcătoşi nevrednici. De aceea nu se va găsi cine să ne apere în ziua înfricoşătoarei Judecăţi.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne pe noi, căci am căzut în mocirla poftelor trupeşti şi ne-am murdărit sufletele.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne pe noi, că ne-am făcut de bunăvoie lemne pentru focul cel veşnic, pocăindu-ne în fiecare zi şi căzând din nou în păcate, ca şi câinele care se întoarce la necurăţia lui.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne, căci faptele, cuvintele şi gândurile murdare ne-au spurcat trupurile şi sufletele, ne-am făcut, din pricina lumii, robi ai plăcerilor şi am urmat voia diavolului.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne, chiar dacă ne-ai miluit până acum de nenumărate ori, iar noi Te-am întristat cu faptele noastre ruşinoase.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne pe noi, care suntem vinovaţi de toată fărădelegea şi suntem vrednici de pedeapsă.

Doamne, Doamne! Miluieşte-ne, chiar dacă ne-am arătat cu totul nevrednici de mila Ta fără margini, căci am nesocotit darurile şi harismele Tale cereşti. Primeşte-ne, dar, acum, când ne întoarcem la Tine. Dă-ne îmbrăţişarea Ta, căci ne rugăm Ţie din toată inima şi cădem în genunchi dinaintea Ta. Pentru că nu vrei moartea păcătosului, pentru care Te-ai deşertat de slava Ta, nici nu chemi la pocăinţă pe cel drept, ci pe cei păcătoşi.

Doamne, Doamne! Am păcătuit, Te-am mâniat şi Te-am amărât. Săraci suntem şi zadarnice strădaniile noastre. Ne-am făcut vase ale diavolului, rănile noastre murdare putrezesc, iar viaţa noastră plină de patimi şi fărădelegi a trecut şi s-a risipit ca fumul.Pe Duhul Sfânt L-am mâhnit nespus de mult şi în ziua Judecăţii nu vom avea scăpare din pricina faptelor noastre. Vrednici suntem să ne chinuim de-a pururea în focul cel veşnic al gheenei.

Nu ne trece, însă, cu vederea, Împăratule a toate şi Doamne, care nu cunoşti răutatea, şi revarsă asupra noastră mila Ta în chip minunat. Îneacă greşelile noastre în marea adâncă a milostivirii Tale. Arată-ne puterea nebiruită a bunătăţii Tale şi ne primeşte pe noi în pocăinţă. Dăruieşte-ne iertarea fărădelegilor şi ne îndreptează de acum înainte spre împlinirea voirii Tale sfinte. Struneşte pornirea cărnii noastre prin frica de Dumnezeu. Luminează ochii noştri întunecaţi, ca să vadă adevărul Tău. Scapă-ne de pornirile viclene, de gândurile zadarnice şi de amintirile ruşinoase. Nu ne lăsa în mâna diavolilor neînduplecaţi, acum, când ne pocăim şi ne mărturisim Ţie. Dăruieşte-ne lacrimi de pocăinţă, ca să ne spălăm prin ele de toată murdăria şi să stăm dinaintea Ta neîntinaţi. Ţie ne rugăm, iubitorule de oameni şi multmilostive Doamne. Auzi-ne pe noi, păcătoşii, care din adâncul inimii chemăm bunătatea Ta, cu rugăciunile Preacuratei Doamne Născătoare de Dumnezeu, ale purtătorului de Dumnezeu, părintelui nostru Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei, şi ale tuturor sfinţilor care din veac Ţi-au plăcut. Amin.”

Comoara pocăinţei, Editura Egumeniţa, Galaţi 2005

În imagine: icoana Anastasis (a Pogorârii la iad sau a Învierii), sec. XI, Muzeul diecezan din Bari

ER: This is a meditation on the Great Canon of Saint Andrew of Crete, known as the Canon of Repetance, which is sung during Great Lent. Anastasis icon (Christ’s Descent into Hell, The Resurrection), XIth c., Diocesan Museum in Bari

Legătură permanentă