Povestea Aurorei

martie 24, 2019

Povestea Aurorei

Continua concursul Spring SuperBlog 2019. In proba de azi vom vorbi despre un roman de Sidonia Dragusanu, „Jurnalul Aurorei Serafim”. Am descoperit aceasta scriitoare interbelica datorita reeditarilor de care a avut grija familia acesteia la editura Hoffman contemporan.

Cateva cuvinte despre autoare inainte de a ma lansa in subiect, si anume relația de cuplu, între mitul literar și realitatea pe care am trait-o.

Sidonia Dragusanu a fost o prozatoare, jurnalista si autoare dramatica interbelica (4 aug. 1908, Bucureşti – 3 mai 1971, Bucureşti). A fost casatorita cu mai cunoscutul Miron Radu Paraschivescu. A publicat romane, nuvele, piese de teatru, povesti pentru copii, cronici si articole in presa vremii. A fost premiata in 1934 pentru cel mai frumos roman de adolescenta „Intr-o gara mica”. Face parte din valul stangist, progresist si feminist remarcat chiar de Eugene Ionescu sau George Calinescu. Are la activ si numeroase traduceri din literatura universala (Zola, Balzac, Ibsen).

Astazi ne vom opri asupra Jurnalului Aurorei Serafim, o fresca a societatii romanesti de dupa razboi. Romanul a fost publicat in 1957. Este vorba despre insemnarile Aurorei Serafim, educatoare la o gradinita, viata sa sentimentala si relatiile de lucru si de prietenie pe care le are aceasta.

Romanul a avut parte si de o ecranizare – „Sa-ti vorbesc despre mine”- cu Ioana Craciunescu ( Aurora), Gheorghe Dinica( inginerul Runcan), Emil Hossu (Horia). Este un film din 1987 in regia lui Mihai Constantinescu. Povestea Aurorei este actuala.

Aurora este o fiinta docila, tanara. A fost crescuta de bunici. Ea este cuminte, studioasa. A fost guvernanta la sora Laviniei, care-i va deveni cea mai buna prietena si confidenta. Are o prima relatie nefericita cu Stefan, un iubit abuziv, dominant si brutal. Dar se va desparti de el. Stefan va avea o aventura chiar cu prietena Aurorei.

Eroina va depasi traumele emotionale lucrand cu copiii intr-o gradinita. Are metode de educatie si tact. Acestea vor fi remarcate si de inginerul Runcan, care incepe timid chiar sa-i faca curte. Dragostea va rasari din nou in viata ei. Incepe sa-i faca curte si doctorul cel nou de la gradinita, Horia.

Romanele Sidoniei Dragusanu sunt povesti de dragoste.

„Jurnalul Aurorei Serafim” nu este un roman proletcultist, desi actiunea se petrece in tulburii ani 50 ai instaurarii comunismului.

Ne surprinde delicatetea sentimentelor si finetea cu care autoarea analizeaza si expune aceste povesti de dragoste.

Aurora dovedeste un tact deosebit in cresterea copiilor. Ii are in grija si pe cei doi gemeni ai inginerului Runcan, a carui sotie murise la nastere. Era o problema relatia cu un barbat vaduv, insa ei se vor desparti ca prieteni dupa ce Horia o cere in casatorie, desi Aurora ii marturisise ca dorea sa ramana singura.

Se pare ca este mai apropiata de Horia; ii uneste dragostea pentru copii.

Nu pot face o paralela cu relatiile personale. Iubitii mei au fost colegi de liceu sau facultate. Totusi, relatiile au decurs mai abrupt, aproape disparand acel „a face curte”, asa cum se obisnuia in perioada interbelica.

Aurora surprinde prin puritatea sa absoluta, de care se va indragosti Stefan. Spre deosebire de ea, Lavinia, o femeie frumoasa, stralucitoare, inteligenta este curtata de multi barbati, are relatii efemere, numeroase, din care stie sa profite.

Stilul epistolar m-a caracterizat si pe mine. Am impartasit aceeasi profesie. Iubirile au fost curate.

Personajul Aurora este deosebit de luminos, calin.

Romanul este si unul psihologic, genul care ma atrage.

Imi place si marturisirea pe care Aurora i-o face lui Horia la inceputul relatiei. Aceasta a fost privita ca o autobiografie, o spovedanie atee. Aurora ii povesteste totul despre ea lui Horia. A fost o fetita deosebit de ascultatoare in casa bunicilor. A indragit lucrul manual:

De mica, bunica m-a invatat sa brodez, sa crosetez. Am lucrat cu iglita zeci si zeci de metri de dantela-cu colturi, fara colturi, mai subtire, mai groasa, lata de un deget, de doua, de trei, zeci si zeci de metri de dantela…pentru „trusoul meu”.

In vremea noastra fetele nu mai lucreaza pentru trusoul pentru casatorie.

Aurora trebuie sa depaseasca prejudecati privind educatia si viata sentimentala. Si reuseste. Desi marturiseste ca nu a avut nici copilarie, nici tinerete. Slujba de educatoare ii vine foarte bine.

Va indemn sa cititi cartea si sa vedeti ecranizarea. Nu veti regreta.

P.S. Si eu as fi ramas cu Horia, colegul de serviciu. Amandoi sunt insetati de dreptate, iubesc copii si le sar in ajutor. Contureaza un cuplu foarte frumos.

 

Legătură permanentă