noiembrie 9, 2009

Bucureştiul meu iubit (1)

Posted in Neincluse într-o categorie tagged Bucureşti, carte, film, muzică, toamna la 11:39 pm de adria74

Împotriva vântului şi ploii

Firesc şi umor în „Cum am devenit liberal” (N.Manolescu, Adevărul), lucruri cu care te întâlneşti mai rar. Sunt surprinsă să citesc pe o reţea de socializare că A. este liberală. Eu cred că sunt apolitică, dacă nu chiar anarhistă. Nu îmi asum vreo vină pentru asta. Totuşi, voi vota la alegerile prezidenţiale cu un liberal şi nu aş fi exclus  alternativa Remus Cernea, dacă nu ar fi fost „liber cugetător”. „Ideea de a trece pe lângă o grozăvie sau atrocitate sau nedreptate cruntă fără să încerc să intervin îmi e străină.” De apreciat. Vine cumva să confirme ceea ce tocmai am citit la Paul Evdokimov : „Dacă e bine să-i faci pe atei mai puţin siguri de inexistenţa lui Dumnezeu, este la fel de bine să-i faci pe teologi mai puţin încrezători în speculaţiile lor. Ar fi chiar extrem de interesant să vezi la facultăţile de teologie o catedră de ateism, care i-ar putea face pe teologi mai puţin gratuiţi în afirmaţiile lor sumare, mai sensibili faţă de omul concret care suferă şi al cărui drum spre Hristos este atât de adesea obstrucţionat de ansamblul unor speculaţii confuze. Nu repari sistemul de încălzire în timpul incendiului şi nu stai pe gânduri în momentul în care lumea se prăbuşeşte.” ( Iubirea nebună a lui Dumnezeu, editura Anastasia, 2009-se poate găsi şi pe scribd)

Mi se pare interesant proiectul unui temerar ce a plecat tocmai până în Mongolia pe motocicletă. Şi felul în care a fost sponsorizat: cumpărarea „bucăţilor de 500 km” din traseul de 21.000 de km, adică povestea lor, fotografiile, o piatră din locul respectiv şi numele înscris pe un abţibild de pe parbrizul motocicletei.

Cu o zi înainte visam că încerc să alung o vulpe şi un lup din curtea de la ţară cu un spray, ceea ce am şi reuşit:). Visul poate avea şi temeiuri concrete în poveştile pe care le-am auzit: nu mai departe de anul trecut, o vulpe s-a strecurat în casa rudelor noastre de la Cotmeana, iar într-o vreme ceva mai îndepărtată lupii veneau în curtea noastră să atace oile.

Marţi dimineaţă m-am trezit binedispusă sub influenţa solicitudinii pe care mi-o arăta un preot în vis, persoană autentică dealtfel.

Este ziua când merg la Bucureşti.

Sala de jocuri „Mozzart” ( probabil că vine de la „mozzarella”)

Întorc capul când trec pe lângă Facultatea de medicină. Săptămâna trecută tata ne-a dat emoţii (o pneumopatie acută). Cea mai fricoasă a fost singura absolventă de medicină din casă, în speţă eu. Peste o săptămână, era greu de crezut că starea lui este excelentă.

Biserica Internaţională Bucureşti ce are ca însemn un far (??!!).

Stencilul „session”

Indicatoarele comentate de Dragoş Bucurenci şi Răzvan Exarhu la „Apropo TV” („Liberté, Egalité, Désolée”):

 „Spaţiu verde”: s-au gândit probabil la daltonişti (D.B.)

 „Interzis cu capete de câine” (R.E.)

 „Nu aveţi voie să călcaţi iarba cu picioarele goale” (R.E.)

Mai nou, se înrămează plasme.

Librăria „Anastasia”. Reeditări în „Pachetul formativ” şi album cu mânăstirea Frăsinei.

Acum zece ani priveam ca pe o curiozitate prezenţa clădirilor moderne din sticlă lângă edificii istorice în Berlin, însă în Bucureşti nu mi se pare acceptabil.

„Wagner-arte frumoase şi poveşti” . Atelierul organizează şi cursuri de pictură pe porţelan.

Aud acorduri de romanţă pe la tarabele florarilor de pe Moşilor şi mă gândesc că provin de la un casetofon. M-am înşelat. Un acordeonist cere de pomană într-o intersecţie.

Turlele luminate în noapte ale bisericii Sfântul Silvestru.

Candela care arde la tanti M. în faţa icoanelor şi a fotografiilor soţilor, mamei, fratelui şi a părintelui Galeriu.

Autoportretele lui Mircea Vulcănescu.

Merg la M. şi îmi iau CD-urile cu „Pacientul englez” (it’s the Wang Wang Blues  by Benny Goodman) şi Simply Red şi DVD-ul cu „Cool Hand Luke” (it’s the „Plastic Jesus” scene).

Galeriile „Hanul cu Tei” .

Mă întreb ce rost are contrabasul de la Universitate.

Metroul acoperit pe mai toată suprafaţa cu graffiti.

Zăpada fină din pădurea de la Zamfireşti.

Văl de pâclă mai încolo în pădurea galben-roşie-verde-arămie.

O băltoacă. Pământ vâlcean. De parcă aş fi aselenizat:).

Duminică.Agnieszka, dascăl de limba engleză, îmi povesteşte cum şi-a încheiat odată scrisoarea către un elev cu „sweat dreams” şi cum a trebuit mai apoi să se explice. Şi cum s-a achitat ea de tema de desen, când profesorul  i-a cerut să picteze un animal. A rugat-o pe sora ei să picteze un ghepard, iar ea, la şcoală, a pictat doar fondul. Când a evaluat desenul, profesorul a spus: „Îmi place animalul, dar fundalul nu este prea bun”.

„Călător pe viaţă” la TVR 1. Renunţ la „Restaurare” ca să mai pot merge în pădure pe lumină în ziua asta frumoasă, cu toate că o consider de departe cea mai bună emisiune de la televizor la care am eu acces.

♫  End of the Line (Traveling Wilburys)

Unul din 20 de copii din Scoţia crede că Hitler a fost antrenorul echipei de fotbal al Germaniei, iar 6% cred că Holocaustul reprezintă comemorarea sfârşitului celui de-al doilea război mondial.(Adevărul, luni, 9 noiembrie 2009)

Muzeul , deocamdată virtual, de fotografie al lui Alex Gâlmeanu.

Găsesc o carte care promite pe rafturile hypermarketului (!): Okakura Kakuzo-Cartea ceaiului.

♫ Dreams (Deep Dish) 

Legătură permanentă Lasă un comentariu